2 definiții pentru stropolitor
Explicative DEX
stropolitor sm [At: H II, 119 / Pl: ~i / E: stropoli1 + -tor] Persoană care servește la mesele de nuntă.
Regionalisme / arhaisme
stropolitor, stropolitori, s.m. (reg.) persoană care servește la mesele de nuntă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stropolitor
stropolitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)