strapontină sf [At: ALEXI, W. / V: (iuz) strapontin sn / Pl: ~ne / E: fr strapontin, it strapuntino] Scaun fără spătar, format dintr-o tăblie rabatabilă fixată de un perete, de un alt scaun alăturat etc. într-o sală de spectacol, într-un vehicul etc.

STRAPONTINĂ s. f. v. strapontin.

STRAPONTINĂ s.f. Scaunul din față al unei trăsuri, care se poate ridica și lăsa în jos. ♦ Scaun asemănător celui descris mai sus, care se află sau se poate așeza la marginea rîndurilor de scaune (pe interval) în sălile de spectacol. [Var. strapontin s.n. / cf. fr. strapontin, it. strapontino].

STRAPONTINĂ s. f. scaun fără spătar, rabatabil, în sălile de spectacol, pe culoarele de tren, în trăsură, autobuz. (< fr. strapontin, it. strapontino)

STRAPONTINĂ ~e f. Scaun fără spetează, care se poate ridica și lăsa în jos, instalat suplimentar (într-o sală de spectacole, în tren, în trăsură etc.). [G.-D. strapontinei] /<fr. strapontin, it. strapuntino

strapontin sn vz strapontină

STRAPONTIN, strapontine, s. n. Scaun fără spătar, care se poate ridica și lăsa în jos (într-o sală de spectacol, pe culoarul unui tren, în trăsură, în autobus etc.). – Variantă: strapontină (CAMIL PETRESCU, P. V. 5) s. f.

STRAPONTIN s.n. v. strapontină.

strapontin n. scaun ce se poate ridica sau lăsa, în interiorul unei trăsuri sau într’o sală de teatru.

*strapontín n., pl. e (fr. strapontin, d. it. strapuntino, dim. d. strapunto, mindir). Scaun fix care se poate lăsa în jos ca să nu ocupe loc mult, ca la trăsurĭ și automobile.

strapontină s. f., g.-d. art. strapontinei; pl. strapontine

strapontină s. f., g.-d. art. strapontinei; pl. strapontine

strapontină s. f., g.-d. art. strapontinei; pl. strapontine

strapontin.