3 intrări

97 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂMT, -Ă, strâmți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust. 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. 3. Fig. Lipsit de măreție sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de înțelegere, de toleranță, de generozitate; lipsit de orizont. II. S. n. (Pop.; în expr.) A fi la largul tău și la strâmtul altuia, se spune în ironie când cineva își ia libertăți excesive, stingherind pe altul. [Var.: strimt, -ă adj.] – Lat. *strinctus (= strictus).

STRÂMT, -Ă, strâmți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust. 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. 3. Fig. Lipsit de măreție sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de înțelegere, de toleranță, de generozitate; lipsit de orizont. II. S. n. (Pop.; în expr.) A fi la largul tău și la strâmtul altuia, se spune în ironie când cineva își ia libertăți excesive, stingherind pe altul. [Var.: strimt, -ă adj.] – Lat. *strinctus (= strictus).

STRÂMTA, strâmtez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.

STRÂMTA, strâmtez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.

STRIMT, -Ă adj. v. strâmt.

TREANȚĂ s. f. v. zdreanță.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: treanță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

strâmt, ~ă a [At: (a. 1521) IORGA. C. I. II, 230 / V: (îvp) ~rimt, (înv) ~rămpt, ~rămt, ~mpt, ~rimpt, (reg) ~ânt / Pl: ~mți, ~e / E: lat *strinctus (< stringo, -ere)] 1 (D. cavități, deschizături sau d. spații, încăperi etc. ori d. părți sau porțiuni ale acestora; îoc larg) Care are dimensiunea transversală (relativ) mică. 2 (D. căi de acces, d. locuri de trecere, d. ape, văi etc. sau d. părți ori porțiuni ale acestora) Care nu este (destul de) lat Si: îngust, mic, (rar) strâmtat2 (1), (înv) strâmtorat (1). 3 (Îvr; îlav) Cu ~rimt Cu (mare) greutate. 4 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte ori d. părți ale acestora) Care este croit sau făcut, lipit (foarte mult) de corp sau pe o parte a acestuia ori pe picior. Vz colant. 5 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte ori d. părți ale acestora) Care a devenit insuficient de larg (față de dimensiunile inițiale ale unei persoane) și nu mai permite mișcarea liberă a corpului sau a unei părți a acestuia Si: strâns2 (3). 6 (Înv; d. legături de alianță, de prietenie, de dragoste etc.) Strict (1) strâns2. 7 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) Cu volum (extrem de) redus. 8 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) Care nu poate cuprinde mult. 9 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) În care nu încape mult Si: mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios, (îvr) strâmtoros. 10 (Îe) A fi ~ la minte sau a avea mintea ~ă A fi lipsit de inteligență. 11 (Reg; îe) A fi prea ~ la mațe A fi pus pe ceartă. 12 (Îae) A fi arțăgos. 13 (Fam; îe) A prinde (pe cineva) la ~ A profita de faptul că cineva se află într-un loc strâmt. 14 (Pex; îae) A profita de faptul că cineva se află în (mare) dificultate. 15 (Îae) A profita de ocazie. 16 (Îe) A fi (sau, înv, a aduce) la largul cuiva și la ~ul altcuiva A se găsi (sau a ajunge) într-o situație avantajoasă, profitând de situația dezavantajoasă în care se află (sau a ajuns) altcineva. 17 (Îvr; fig; d. viață, trai etc.) Sărac (40). 18 (Fig; d. oameni, d. medii sociale etc.) Care este lipsit de orizont larg, fiind preocupat de interese mărunte. 19 (Fig; d. oameni, d. medii sociale etc.) Care este lipsit de generozitate, de noblețe sufletească Si: meschin, mic. 20 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de orizont larg, preocupări și interese mărunte. 21 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care exprimă lipsă de generozitate, de noblețe sufletească Si: meschin, mic.

strâmta vtr [At: CORESI, EV. 306 / V: (îvp) ~rim~, (îrg) ~răm~, (înv) ~mpta, (reg) ~ânta / Pzi: ~t'ez / E: strâmt] 1-2 (Complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi etc. ori părți sau porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A(-și) micșora dimensiunea transversală, care devine mai mică decât cea inițială sau obișnuită. 3-4 (Complementul sau subiectul indică traiecte, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. ori părți sau porțiuni ale acestora) A(-și) micșora distanța dintre laturi, maluri etc., devenind mai puțin lat sau larg decât a fost inițial sau decât este în mod obișnuit. 5-6 (Complementul sau subiectul indică malurile sau marginile unei ape sau părți ori porțiuni ale acestora) A (se) apropia (mult) unul de altul Si: (rar) a (se) strânge (45-46). 7-8 (Complementul sau subiectul indică malurile sau marginile unei ape sau părți ori porțiuni ale acestora) A (se) face (mai) strâmt Si: a (se) gâtui (3), a (se) îngusta, a (se) sugruma, (rar) a (se) strânge (45-46), (îvp) a (se) strâmtora (1-2). 9-10 (Complementul sau subiectul indică obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A face sau a deveni (foarte) strâns pe corp sau pe o parte a acestuia ori pe picior Si: a (se) îngusta. 11-12 (Îe) A ~ chinga pentru cineva) sau a i se ~ hamul (cuiva) A ține (sau a ajunge să fie ținut) în frâu Vz frâu. 13-14 (Complementul sau subiectul indică spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau părți ale acestora; îoc a se întinde) A face să devină sau a deveni necuprinzător, nespațios. 15-16 (Complementul sau subiectul indică spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau părți ale acestora; îoc a se întinde) A (se) face (mai) strâmt Si: a (se) micșora, a (se) reduce.

zdreamțe[1] sfp vz zdreanță corectat(ă)

  1. În original, fără accent; am accentuat totuși această variantă prin analogie cu celelalte variante — LauraGellner

zdreanță sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) tr~ (Pl: trențe, trenți, treanțe), (îrg) zdramță (Pl: zdreamțe, zdremțe), zdranță (Pl: zdranțe, zdranțuri, zdrențe, zdrănți, zdrănțe), ~emțe sfp, ~amțe[1] sfp, ~ențe sfp, dreanță, stramță (Pl: stramți și stramțe), streamță (Pl: stremțe), streanță (Pl: streanțe), (reg) zdreață (S și: sdreanță), zdroanță, drețe sfp, stranță (Pl: stranțe), tramță, tranță, trănțe sfp / S și: sd~ / Pl: ~erțe / E: vsl *съдраньца (cf vsl съдранъ, -о, -а „rupt”)] 1 Bucată ruptă dintr-un material (vechi), de obicei textil, sau dintr-un obiect confecționat din material textil, papură etc. Si: cârpă (1), petic (1), otreapă (1), (înv) felegă (5), cotreanță (2), folt (2), paceaură (1), râză1, șuleandră1 (1). 2 (Mpl) Obiect de îmbrăcăminte uzat, rupt, sărăcăcios, distrus de prea multă întrebuințare Si: buleandră (1), fleandură (1), jerpelitură, (îrg) rantie, (reg) rufă. 3 (Pex) Obiect (țesut, tricotat, croșetat etc.) vechi, rupt, degradat Si: ruptură, vechitură. 4-5 (D. oameni; îla) În ~ențe Îmbrăcat în zdrențe (2) sau sărăcăcios, modest. 6 (Fig) Ființă decăzută, fizic sau moral Si: lepădătură, secătură. 7 (Îal; rar; d. obiecte de îmbrăcăminte sau, rar, d. orice obiect de pânză, stofa etc.) Zdrențuit (1). 8 (Fig) Lucru fără nici o valoare. 9 (Reg; lpl) Franjuri (1). 10 (Lpl) Aluat subțire făcut din făină și ouă, care, turnat în supa care fierbe, ia forme neregulate Si: (pop) frecăței. 11 (Lpl; îf drențe) Plantă erbacee acvatică de dimensiuni mici ale cărei frunze superioare, dispuse într-o rozetă, plutesc la suprafața apei Si: (pop) steluță, steaua-bălții, linte-de-apă, sterie-de-bălți (Callitriche palustris). 12 (Bot; reg) Lintiță (Lemna gibba). 13 (Bot; reg; îf zdreanță) Lintiță (Lemna minor). 14 (Bot; reg; îf zdreață) Lintiță (Lemna tribulea). 15 (Bot; reg) Lintiță (Spirodela polyrrhiza). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

zdreanță s.f. 1 Bucată, fîșie ruptă dintr-o pînză sau dintr-un obiect de pînză; cîrpă. Femeia... se ștergea pe față de sudoare cu o treanță nu prea curată (PRED.). ♦ (mai ales la pl.) Haină, rufă sau pînză uzată și ruptă; ext. orice obiect (țesut, lucrat etc.) vechi, rupt, degradat. ◊ Loc.adj. În zdrențe = a) (despre oameni) care este îmbrăcat în haine zdrențuite; flenduros, zdrențăros; b) (despre obiecte de îmbrăcăminte) care este zdrențuit. ◊ Compar. Zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț (REBR.). ◊ Fig. Pe zdreanța toamnei mari s-au prins Medalii triste de lumină (VOIC.). 2 Fig. (fam.) Ființă decăzută fizic sau moral; om de nimic; lepădătură, secătură. A fi bine crescut înseamnă a nu permite celui care înșeală să facă din tine o zdreanță (PRED.). 3 (culin.; la pl.) Bucățele de aluat subțiri, făcute din făină și ouă, care se fierb în supă. • pl. -e. și (pop.) streamță, streanță, treanță s.f., drețe s.f. pl. /<slav. съдраньца <sl. veche съдранъ „rupt”.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: treanță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

STRÎMT2, -Ă, strîmți, -te, adj. 1. (În opoziție cu larg) Care nu este (destul de) larg, lipsit de lărgime; îngust. Mihai trage pe vizirul Sinan-pașa într-un loc strîmt, unde acesta nu-i putea pune împotrivă decît 1200 luptători. BĂLCESCU, O. I 29. ♦ Care nu este (destul de) lat, care are o lățime mică; îngust. Printre crengi scînteie stele, Farmec dînd cărării strîmte Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. EMINESCU, O. I 209. 2. (În opoziție cu încăpător) Care nu poate cuprinde mult, în care nu încape mult; neîncăpător. Mă plimbai puțin prin odaie și pentru-ntîia oară o găsii prea strîmtă. VLAHUȚĂ, O. A. 149. Săniuța, cuib de iarnă, e cam strîmtă pentru doi. ALECSANDRI, P. A. 114. ◊ Fig. Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt... sîngele părinților în vinele strîmte ale strănepoților a secat. RUSSO, S. 147. 3. Fig. Lipsit de măreție sau de amploare; mărginit, redus, meschin. S-a supus prejudecăților și socotelilor strîmte, clocite într-o familie cu destin mediocru. C. PETRESCU, R. DR. 301. Trăind în cercul vostru strîmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. EMINESCU, O. I 181. ◊ Expr. A fi strîmt la minte = a fi lipsit de inteligență. Bietul Costică! își zise în cele din urmă bătrînul. Băiat bun, păcat că-i strîmt la minte, cum a fost de cînd îl știu. REBREANU, R. I 257. – Variantă: (regional) strimt, -ă (SLAVICI, N. I 136) adj.

STRÎMTA, strîmtez, vb. I. 1. Tranz. (În opoziție cu lărgi) A face să fie mai puțin larg; a îngusta, a strînge. Pe un mal și pe celalt, două stînci se ridică înalte și drepte, strîmtînd atît de mult valea, încît Oltul, intrînd între ele, pare că a fost înghițit cu totul. BOGZA, C. O. 252. ◊ Refl. Valea se strîmtează deodată, lumina zilei se întunecă, iar dintr-o parte și alta pereții munților înaintează spre Olt. BOGZA, C. O. 251. 2. Refl. A deveni strîmt, neîncăpător. Locurile s-au strîmtat, lumea s-a înmulțit. I. IONESCU, D. 320.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată sfîșiată dintr-o țesătură sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte (veche); haină, pînză sau rufă (veche), din care s-au rupt bucăți; treanță. Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atîrnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509. Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135. Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13. 2. Fig. (Familiar) Epitet peiorativ dat oamenilor; om lipsit de valoare. V. secătură. Așa mi-a spus zdreanță mea de copil. DELAVRANCEA, V. V. 180. Nu cumva ai Vro zdreanță de fată De măritat? ȘEZ. I 149. 3. (La pl.) Aluat subțire, preparat din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Variante: zdranță (COȘBUC, P. I 53), streamță (ALECSANDRI, P. P. 137), streanță (EMINESCU, N. 13) s. f.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfîșiată dintr-o pînză sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte; haină, rufă sau pînză veche, ruptă; treanță. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Comp. v. sl. sŭdranŭ „rupt” (< sudrati).

STRÂMT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are o lățime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) lat; îngust. Punte ~tă. 2) Care are o lărgime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) larg. Haină ~tă. Cameră ~tă.A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus

A STRÂMTA ~ez tranz. A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. /Din strâmt

A SE STRÂMTA mă ~ez intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lățime; a deveni mai puțin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. /Din strâmt

ZDREANȚĂ zdrențe f. 1) Fâșie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi și rupt; ruptură. 3) fig. fam. Om de nimic; pușlama; secătură. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subțire, care se toarnă în supa ce fierbe, căpătând forma unor fâșii. [G.-D. zdrenței] /cf. sl. sŭdranŭ

dreanță f. V. sdreanță. [Pol. DRANȚE].

sdreanță f. 1. bucată ruptă de haină; 2. haină ruptă și învechită. [V. dreanță].

strâmt a. îngust. [Lat. STRICTUS (influențat de strânge)].

treanță f. V. sdreanță: trențe pentru fabricarea hârtiei.

streámță, -nță, V. zdreanță.

strîmt (est) și strimt (vest), -ă adj. (lat *strĭnctus, din strĭctus [part. d. stringere, a strînge], ca mrom. umtu față de unt, uns; it. stretto, pv. esțrech, fr. étroit, sp. estrecho, pg. estreito). îngust, nu larg: stradă strîmtă, ghete strîmte. Inimă saŭ minte strîmtă, incapabilă de ideĭ marĭ. – În Serbia strîmpt.

strîmtéz v. tr. (d. strîmt). Fac strîmt: a strîmta o haină, ghetele s’au strîmtat de ploaĭe.

zdreánță f., pl. ențe, și (Trans.) zdránță, pl. zdranțe (var. din draniță, adică „despicătură, sfîșietură”; pol. drance, rut. drĕanĭ, dránka, zdrențe; bg. dran, sfîșiat. Cp. cu sfîrșesc). Bucată de haĭnă sfîșiată saŭ roasă de vechime: Cucurigu, Neamțule! Cum îțĭ curge zdrențele! (P. P.) Haĭnă zdrențuită. Pl. Olt. Țol de fîșiĭ de pînză veche. – Și treanță (vest), streanță, streamță și zdreamță (est) și stranță (Trans.). V. cotrențe și bodroanțe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strâmt1 adj. m., pl. strâmți; f. strâmtă, pl. strâmte

strâmta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strâmtez, 3 strâmtea; conj. prez. 1 sg. să strâmtez, 3 să strâmteze

zdreanță s. f., g.-d. art. zdrenței; pl. zdrențe

strâmt1 adj. m., pl. strâmți; f. strâmtă, pl. strâmte

strâmta (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtea

zdreanță s. f., g.-d. art. zdrenței; pl. zdrențe

strâmt adj. m., pl. strâmți; f. sg. strâmtă, pl. strâmte

strâmta vb., ind. prez. 1 sg. strâmtez, 3 sg. și pl. strâmtea

zdreanță s. f., g.-d. art. zdrenței; pl. zdrențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRÂMT adj. 1. v. îngust. 2. îngust, mic, (înv.) strâmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios. (Cameră ~.)

STRÂMTA vb. v. împuțina, micșora, reduce, restrânge, scădea.

STRÂMTA vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. v. intra. 3. v. îngusta.

ZDREANȚĂ s. I. 1. v. cârpă. 2. v. petic. 3. (la pl.) ațe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~ențe.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) țâră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanță. (De ce mai porți ~ asta?) II. (la pl.) frecăței.

ZDREANȚĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

STRÎMT adj. 1. îngust, strîns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 2. îngust, mic, (înv.) strîmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios. (Cameră ~.)

STRÎMTA vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. a intra, a se strînge. (Pînza s-a ~ la apă.) 3. a se gîtui, a se îngusta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strîmtora. (În acel loc valea se ~.)

strîmta vb. v. ÎMPUȚINA. MICȘORA. REDUCE. RESTRÎNGE. SCĂDEA.

zdreanță s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

ZDREANȚĂ s. 1. buleandră, cîrpă, fleandură, otreapă, petică, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.) 2. petic, ruptură, (prin Transilv.) folt. (O ~ dintr-o cămașă veche.) 3. (la pl.) ațe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) țîră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanță. (De ce mai porți ~ asta?) 6. (la pl.) frecăței (pl.). (~ fierte în supă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

STREAMȚĂ, stremțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

STREANȚĂ, strențe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

strîmt (-tă), adj. – Îngust, strîns, bine legat. – Var. strîmpt, strimt. Mr., megl., istr. strimt. Lat. *strĭnctus, în loc de strĭctus < strĭngĕre, cu infixul nazal propagat pornind de la tema prezentului (Cihac, I, 267; Pușcariu 1659; Philippide, II, 655; REW 8305), cf. v. it. strinto, ven. strento, logud. istrintu, fr. étreint, alb. streite (Meyer, Alb. St., IV, 109). Pentru forma cu i, cf. Byck-Graur 21. Cf. strînge. Der. strîmta, vb. (a strînge, a îngusta); strîmtaș, s. m. (laț, ochi la hamuri prin care trec șleaurile); strîmtoare, s. f. (îngustime, strîmtime, necaz; loc îngust, defileu, trecătoare, braț de mare); strîmtură, s. f. (înv., defileu, trecătoare; înv., îngrădire); strimteală, s. f. (strîmtoare); strîmtora (var. strîmtori), vb. (a constrînge, a forța, a limita, a restrînge; a lăsa fără bani, a stoarce, a secătui); strîmtoreală, s. f. (jenă financiară, necaz).

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. ~ (creație expresivă avînd la bază prob. o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; cf. zdrang, zdrîng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu sl. sŭdranica, din sŭdrati = a rupe [cf. draniță], este posibilă, fără a fi însă necesară)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZDREANȚĂ. Subst. Zdreanță, ferfeniță (pop. și fam.), treanță, bulendre, șofile (reg.), cîrpă, cîrpușoară (dim.), rufă (reg.), petică (reg.), buleandră, otreapă, tearfă (reg.); obială; petic, peticuț (dim.), peticel; cioarsă, gioarsă (fam.), vechitură. Peticire, peticit; uzare, uzaj, uzură, ferfenițire (pop. și fam.), ferfenițit (pop. și fam.). Adj. Zdrențăros, zdrențuit, rufos (fam.), ferfenițit (pop. și fam.), ferfenițos (pop. și fam.), rupt în bucăți, sfîșiat, peticit, peticos; uzat. Vb. A (se) zdrențui, a (se) preface în zdrențe, a (se) ferfeniți (pop. și fam.), a (se) face ferfeniță, a (se) rupe ferfeniță, a se trențui, a (se) petici (rar), a (se) rupe în bucăți; a se uza. V. bucată, ciopîrțire, distrugere.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra.

Ad augusta per angusta (lat. „La rezultate strălucite se ajunge pe căi înguste, trudnice”), cu alte cuvinte: orice victorie, orice succes, nu se obține decit prin luptă, prin strădanii, prin înfringerea piedicilor aflate în cale. În acest sens, marele scriitor francez Victor Hugo, în piesa sa Hernani (actul IV), a întrebuințat acest dicton latin ca deviză a conjuraților. (Vezi și expresia apropiată: Per aspera ad astra). FOL.

Guenille, si lon veut: ma guenille mest chère (fr. „Zdreanță, dacă vreți, dar zdreanța mea mi-e scumpă )-E un vers al lui Molière din Femeile savante (act. II, sc. 7). În această comedie, jupîn Crizal e constrîns de nevastă și de cumnată (femei ”savante„) să dea afară bucătăreasa, care îi făcea niște ciorbe delicioase, pe motivul că franțuzeasca ei populară supără urechile lor delicate. Crizal nu se poate totuși consola și zice: ”Eu mă hrănesc cu ciorbă și nu cu limbaj savant„, la care nevastă-sa indignată îi răspunde că-i pur și simplu o rușine pentru un om să se coboare la asemenea nevoi materiale: ”Ce prețuiește trupul, această biată zdreanță Ca să-i acorzi cu gîndul măcar vreo importanță?„ Și atunci Crizal îi replică: ”Ba, trupul sînt eu însumi, și-l îngrijesc cum pot Din parte-mi fie-o zdreanță, dar are-ntîietate.„ Acest vers e invocat în sensul că trebuie să acordăm locul cuvenit satisfacțiilor sau necesităților materiale. În acest sens l-a și folosit economistul francez Frédéric Bastiat (1801-1850) – citat de Karl Marx în vol. I din Capitalul – cînd în lucrarea sa, intitulată Armonii economice, spune: ”Sînt oameni care bagatelizează ceea ce ei numesc cu dispreț nevoi materiale, satisfacții materiale. Ei îmi vor spune, fără îndoială, ca Belise lui Crizal: « Trupul, această zdreanță »... și mă vor blama că am semnalat ca una din primele noastre nevoi: hrana". LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zdreanță I. s. f. pl. zdrențe 1. om fără personalitate. 2. (peior.) haină; obiect de îmbrăcăminte. 3. (peior.) parașută, curvă, prostituată. II. adj. invar. 1. bătut tare de tot. 2. epuizat, istovit.

zdreanță penală expr. (peior.) 1. prostituată de ultimă speță. 2. individ declasat. 3. infractor.

Intrare: strâmt (adj.)
strâmt1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmt
  • strâmtul
  • strâmtu‑
  • strâmtă
  • strâmta
plural
  • strâmți
  • strâmții
  • strâmte
  • strâmtele
genitiv-dativ singular
  • strâmt
  • strâmtului
  • strâmte
  • strâmtei
plural
  • strâmți
  • strâmților
  • strâmte
  • strâmtelor
vocativ singular
plural
strimt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strimt
  • strimtul
  • strimtu‑
  • strimtă
  • strimta
plural
  • strimți
  • strimții
  • strimte
  • strimtele
genitiv-dativ singular
  • strimt
  • strimtului
  • strimte
  • strimtei
plural
  • strimți
  • strimților
  • strimte
  • strimtelor
vocativ singular
plural
strămpt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmpt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimpt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strâmta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmta
  • strâmtare
  • strâmtat
  • strâmtatu‑
  • strâmtând
  • strâmtându‑
singular plural
  • strâmtea
  • strâmtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtez
(să)
  • strâmtez
  • strâmtam
  • strâmtai
  • strâmtasem
a II-a (tu)
  • strâmtezi
(să)
  • strâmtezi
  • strâmtai
  • strâmtași
  • strâmtaseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtea
(să)
  • strâmteze
  • strâmta
  • strâmtă
  • strâmtase
plural I (noi)
  • strâmtăm
(să)
  • strâmtăm
  • strâmtam
  • strâmtarăm
  • strâmtaserăm
  • strâmtasem
a II-a (voi)
  • strâmtați
(să)
  • strâmtați
  • strâmtați
  • strâmtarăți
  • strâmtaserăți
  • strâmtaseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtea
(să)
  • strâmteze
  • strâmtau
  • strâmta
  • strâmtaseră
strămta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmpta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strânta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zdreanță
zdreanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdreanță
  • zdreanța
plural
  • zdrențe
  • zdrențele
genitiv-dativ singular
  • zdrențe
  • zdrenței
plural
  • zdrențe
  • zdrențelor
vocativ singular
plural
zdranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdranță
  • zdranța
plural
  • zdranțe
  • zdranțele
genitiv-dativ singular
  • zdranțe
  • zdranței
plural
  • zdranțe
  • zdranțelor
vocativ singular
plural
zdroanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrențe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdremțe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdreamțe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdramță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trănță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tranță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tramță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stranță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stramță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
streamță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streamță
  • streamța
plural
  • stremțe
  • stremțele
genitiv-dativ singular
  • stremțe
  • stremței
plural
  • stremțe
  • stremțelor
vocativ singular
plural
streanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streanță
  • streanța
plural
  • strențe
  • strențele
genitiv-dativ singular
  • strențe
  • strenței
plural
  • strențe
  • strențelor
vocativ singular
plural
zdreamță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdreamță
  • zdreamța
plural
  • zdremțe
  • zdremțele
genitiv-dativ singular
  • zdremțe
  • zdremței
plural
  • zdremțe
  • zdremțelor
vocativ singular
plural
dreanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreanță
  • dreanța
plural
  • drențe
  • drențele
genitiv-dativ singular
  • drențe
  • drenței
plural
  • drențe
  • drențelor
vocativ singular
plural
treanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treanță
  • treanța
plural
  • trențe
  • trențele
genitiv-dativ singular
  • trențe
  • trenței
plural
  • trențe
  • trențelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strâmta, strâmtezverb

  • 1. adesea figurat A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe un mal și pe celalt, două stînci se ridică înalte și drepte, strîmtînd atît de mult valea, încît Oltul, intrînd între ele, pare că a fost înghițit cu totul. BOGZA, C. O. 252. DLRLC
    • format_quote Valea se strîmtează deodată, lumina zilei se întunecă, iar dintr-o parte și alta pereții munților înaintează spre Olt. BOGZA, C. O. 251. DLRLC
    • format_quote Locurile s-au strîmtat, lumea s-a înmulțit. I. IONESCU, D. 320. DLRLC
etimologie:
  • strâmt DEX '98 DEX '09

strâmt, strâmtăadjectiv

  • 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mihai trage pe vizirul Sinan-pașa într-un loc strîmt, unde acesta nu-i putea pune împotrivă decît 1200 luptători. BĂLCESCU, O. I 29. DLRLC
    • format_quote Printre crengi scînteie stele, Farmec dînd cărării strîmte Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. EMINESCU, O. I 209. DLRLC
  • 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă plimbai puțin prin odaie și pentru-ntîia oară o găsii prea strîmtă. VLAHUȚĂ, O. A. 149. DLRLC
    • format_quote Săniuța, cuib de iarnă, e cam strîmtă pentru doi. ALECSANDRI, P. A. 114. DLRLC
    • format_quote figurat Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt... sîngele părinților în vinele strîmte ale strănepoților a secat. RUSSO, S. 147. DLRLC
  • 3. figurat Lipsit de măreție sau de amploare; lipsit de înțelegere, de toleranță, de generozitate; lipsit de orizont. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a supus prejudecăților și socotelilor strîmte, clocite într-o familie cu destin mediocru. C. PETRESCU, R. DR. 301. DLRLC
    • format_quote Trăind în cercul vostru strîmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. EMINESCU, O. I 181. DLRLC
    • chat_bubble A fi strâmt la minte = a fi lipsit de inteligență. DLRLC
      • format_quote Bietul Costică! își zise în cele din urmă bătrînul. Băiat bun, păcat că-i strîmt la minte, cum a fost de cînd îl știu. REBREANU, R. I 257. DLRLC
etimologie:

zdreanță, zdrențesubstantiv feminin

  • 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: ruptură
    • format_quote Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atîrnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509. DLRLC
    • format_quote Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. DLRLC
    • format_quote Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135. DLRLC
    • format_quote Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13. DLRLC
  • 2. (la) plural Un fel de aluat subțire făcut din faină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. DEX '09 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.