STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, s.m. și f. 1. Străbun (2). 2. Strămoș (1). – Stră- + bunic.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de LauraGellner, 26 Jul 2004 | Greșeală de tipar

STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoș, (înv.) proto-părinte. (Datini de la ~ii noștri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

străbuníc s. m., pl. străbuníci
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

STRĂBUNÍ//C ~ci m. Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoții. /stră- + bunic
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar