opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂLUMINARE, străluminări, s. f. (Rar) Acțiunea de a strălumina; lumină puternică. – V. strălumina.

STRĂLUMINARE, străluminări, s. f. (Rar) Acțiunea de a strălumina; lumină puternică. – V. strălumina.

străluminare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 102r/3 / Pl: ~nări / E: strălumina] 1 (Rar) Strălucire (4). 2 (Înv) Strălucire (14).

STRĂLUMINARE, străluminări, s. f. (Rar) Străfulgerare. Într-o străluminare mai scurtă decît a fulgerelor de sus, în sfîrșit îi tresărise și lui în cuget tertipul pe măsura amicului său. C. PETRESCU, A. R. 32.

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Pref. stră- + lumina.

strălumina [At: DOSOFTEI, PS. 53/8 / Pzi: ~nez / E: stră- + lumina] 1-2 vti (Asr; adesea fig) A străluci2 (1). 3-4 vti (Pex) A străbate luminând. 5 vi (Îvr) A străluci2 (7).

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Stră- + lumina.

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. (Astăzi rar) A lumina puternic, a străluci. Frumusețele tale ziua luminează, noaptea străluminează. La TDRG. ◊ Tranz. Pieriră în praf gros, străluminat auriu de asfințitul soarelui. DUMITRIU, P. F. 68. S-o revăd mereu tot floare, Farmec plaiurilor dînd, Caldă, vie, rîzătoare, Văile străluminînd. CERNA, P. 144.

străluminéz v. tr. L. V. Luminez tare. V. intr. Strălucesc tare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străluminare (rar) s. f., g.-d. art. străluminării; pl. străluminări

străluminare (rar) s. f., g.-d. art. străluminării; pl. străluminări

străluminare s. f., g.-d. art. străluminării; pl. străluminări

strălumina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. străluminez, 3 străluminează; conj. prez. 1 sg. să străluminez, 3 să strălumineze

strălumina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 străluminează

strălumina vb., ind. prez. 1 sg. străluminez, 3 sg. și pl. străluminează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂLUMINARE s. v. lucire, lumină, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire.

străluminare s. v. LUCIRE. LUMINĂ. SCÎNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE.

STRĂLUMINA vb. v. luci, scânteia, sclipi, sticli, străluci.

strălumina vb. v. LUCI. SCÎNTEIA. SCLIPI. STICLI. STRĂLUCI.

Intrare: străluminare
străluminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străluminare
  • străluminarea
plural
  • străluminări
  • străluminările
genitiv-dativ singular
  • străluminări
  • străluminării
plural
  • străluminări
  • străluminărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: strălumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strălumina
  • străluminare
  • străluminat
  • străluminatu‑
  • străluminând
  • străluminându‑
 singular plural
  • străluminează
  • străluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străluminez
 (să)
  • străluminez
  • străluminam
  • străluminai
  • străluminasem
a II-a (tu)
  • străluminezi
 (să)
  • străluminezi
  • străluminai
  • străluminași
  • străluminaseși
a III-a (el, ea)
  • străluminează
 (să)
  • strălumineze
  • strălumina
  • strălumină
  • străluminase
plural I (noi)
  • străluminăm
 (să)
  • străluminăm
  • străluminam
  • străluminarăm
  • străluminaserăm
  • străluminasem
a II-a (voi)
  • străluminați
 (să)
  • străluminați
  • străluminați
  • străluminarăți
  • străluminaserăți
  • străluminaseți
a III-a (ei, ele)
  • străluminează
 (să)
  • strălumineze
  • străluminau
  • străluminară
  • străluminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străluminare, străluminărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi strălumina DEX '98 DEX '09

strălumina, străluminezverb

  • 1. rar A lumina puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: luci lumina sclipi scânteia sticli străluci
    • format_quote Frumusețele tale ziua luminează, noaptea străluminează. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Pieriră în praf gros, străluminat auriu de asfințitul soarelui. DUMITRIU, P. F. 68. DLRLC
    • format_quote S-o revăd mereu tot floare, Farmec plaiurilor dînd, Caldă, vie, rîzătoare, Văile străluminînd. CERNA, P. 144. DLRLC
etimologie:
  • Prefix stră- + lumina. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.