strâmtoare sf [At: PSALT. 247 / V: (îvp) ~rim~, (înv) ~răm~, ~mptoare, (reg) ~răn~, ~rân~ / Pl: ~ori / E: strâmt + -oare] 1 Loc (foarte) strâmt (de trecere). 2 (Asr; spc) Pas³. 3 Fâșie (îngustă) de apă care leagă două mări sau două oceane, despărțind două porțiuni (foarte) apropiate de uscat (din două continente) Si: (înv) strâmtură (2) Vz canal. 4 Spațiu (foarte) strâmt Si: îngustime, (rar) strâmtură (3), (îvr) strâmteală (2), (reg) strâmtețe (2). 5 (Fig) Mărginire. 6 (Fig; de obicei construit cu verbe ca „a fi”, „a se afla”, „a pune”, „a aduce” etc.) Situație sau stare a celui care are de suportat greutăți, necazuri, care se află într-o situație dificilă Si: dificultate (3), impas, încurcătură. 7 (Spc) Lipsă (temporară) de mijloace materiale, jenă financiară (trecătoare) în care se află cineva Si: (rar) strâmtorare (5), (îvr) strâmtoreală, (înv) strâmteală (3), strâmtură (4), strânsoare (11). 8 (Înv; pex) Constrângere (1). 9 (Înv; pex) Asuprire (4). 10 (Bot; Olt) Gladiolă (Gladiolus gandavensis).

STRÂMTOARE ~ori f. 1) Trecătoare îngustă în munți (pe unde se poate trece pe jos); strungă. 2) Spațiu restrâns; îngustime. 3) Fâșie îngustă de apă, strâmtorată de uscat, care leagă două bazine acvatice (mări sau oceane). 4) fig. Situație (materială) grea; ananghie. ◊ A se afla (sau a fi) la ~ a fi într-un impas. /strâmt + suf. ~toare

strâmtoare f 1. loc strâmt sau înfundat între doi munți: strâmtoarea Termopilelor; 2. braț îngust de mare între două uscaturi: strâmtoarea de Gibraltar; 3. fig. lipsă mare: se află în mare strâmtoare.

strămtoare sf vz strâmtoare

străntoare sf vz strâmtoare

strâmptoare sf vz strâmtoare

strântoare sf vz strâmtoare

strimtoare sf vz strâmtoare

STRÎMTOARE, strîmtori, s. f. 1. Loc strîmt, îngust între munți sau între dealuri; pas, defileu, cheie. V. trecătoare. Cum ieșim din vatra satului, cotim la stînga și intrăm, pe spintecătura Jiului, în strîmtoarea munților. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. Această strîmtoare, numită Valea Călugărenilor, fu aleasă de Mihai spre a sluji de Termopile romînilor. BĂLCESCU, O. I 197. ♦ Loc îngust. Mai merge el înainte prin codru cît merge și la o strîmtoare numai iată că spînul iar îi iesă înainte, prefăcut în alte straie. CREANGĂ, P. 200. N-ați auzit de-un Jian... Care îmblă pin păduri... Și pîndește la strîmtori, De despoaie negustori, Și tot prinde la boieri, De-i curăță de averi? ALECSANDRI, P. P. 159. 2. Fîșie îngustă de apă care leagă două mări sau care se află între două porțiuni de uscat. Trecem prin strîmtoarea Caraibă, între Haiti și Cuba. RALEA, O. 35. Iar azi acelui loc i se zice strîmtoarea de la Gibraltar. ISPIRESCU, U. 56. 3. Faptul de a fi strîmt; îngustime. Și tot mai lumină se face; S-albește strîmtoarea cărării, Pe rînd depărtările zării S-apropie-ncet. COȘBUC, P. II 8. Mihai vru a se folosi de poziția și strîmtoarea acestui loc, ca... să facă mulțimea turcilor nefolositoare și ca să se poată astfel lupta cu dînșii cu puteri egale. BĂLCESCU, O. I 197. 4. Fig. Situație grea, lipsă (mai ales de bani), încurcătură, ananghie. Mai spui că nu e bine să aibă omul un porumbel la casa lui. Uite că folosește și el la o strîmtoare. Azi o să avem o ciulama bună. PAS, Z. I 131.

Bering m. navigator danez în serviciul Rusiei, descoperi marea și strâmtoarea ce-i poartă numele (1725-1728). ║ 1. (Strâmtoarea de), braț de mare între Azia și America de N.; 2. (Marea de), partea septentrională a Oceanului Pacific, între Azia și America.

Cook n. 1. (Arhipelagul), insule engleze în Polinezia, descoperite de Cook: 20.000 loc.; 2. (Strâmtoarea), braț de mare între cele două insule principale din Noua-Zelanda.

Magellan m. celebru navigator portugez, descoperi strâmtoarea ce-i poartă numele (1470-1521). ║ (Strâmtoarea), braț de mare între extremitatea sudică a Americei de S. și arhipelagul Țării-de-Foc.

strîmtoáre f., pl. orĭ (d. strîmt). Loc strîmt (drum îngust pe apă saŭ pe uscat): strîmtoarea Bosforuluĭ, strîmtoarea Termopilelor. Fig. Nevoĭe mare, ananghie (sărăcie saŭ pericul din partea dușmanilor): a fi la strîmtoare, în mare strîmtoare.

strâmtoare s. f., g.-d. art. strâmtorii; (locuri înguste, brațe de mare) pl. strâmtori; abr. Str.

strâmtoare s. f., g.-d. art. strâmtorii; (locuri înguste, brațe de mare) pl. strâmtori

strâmtoare s. f., g.-d. art. strâmtorii; (locuri înguste) pl. strâmtori

STRÂMTOARE s. v. dificultate, impas, încurcătură, îngustime.

STRÂMTOARE s. 1. v. pas. 2. v. chei.

STRÎMTOARE s. (GEOGR.) 1. pas, trecătoare, (pop.) plai, strungă, (reg.) obîrșie, (înv.) potecă, strîmtură. (~ea Oituz.) 2. chei (pl.), defileu, (pop.) strungă, (înv.) spărtură, strîmtură. (O ~ în Carpați.)

strîmtoare s. v. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME.

strâmtoare, strâmtori, s. f. – 1. Loc strâmt. 2. Trecătoare, defileu. ♦ (top.) Strâmtori-Firiza, lac de acumulare format cu ajutorul unui baraj, construit între anii 1961-1963, cu un volum de 17,6 milioane mc de apă și o suprafață de 110 ha. Coronamentul barajului are o lungime de 165 m și o înălțime de 52 m. Barajul a fost amenajat în punctul Strâmtori, de la poalele Vf. Igniș, nu departe de confluența Firizei cu Valea Romană. Lungimea lacului este de 3 km, iar lățimea de 1 km. Unitatea hidroenergetică Strâmtori are o putere de 4.000 kw. În aval, apele lacului sunt folosite și de către hidrocentrala Baia Mare, precum și pentru alimentarea cu apă potabilă și industrială (Ujvari, 1972: 252; Decei, 1981: 32). – Din strâmt + suf. -oare (Scriban, DEX, MDA).

DANEMARCA 1. Regatul Danemarcii (Kongeriget Danmark), stat în NV Europei, cuprinzând o parte din Pen. Iutlanda și Arh. Danez (482 de insule, dintre care 100 sunt locuite); 43,2 mii km²; 5,19 mil. loc. (1993). Limba oficială: daneza. Religia: creștină (luterani 88,2%, catolici 1,6%). Cap.: Copenhaga. Orașe pr.: Århus, Odense, Ålborg. Este împărțită în în 14 regiuni (amtskommune) și două municipalități (kommune). Relief de câmpie (alt. max. 173 m), insulele fiind despărțite de numeroase strâmtori. Climă temperat-oceanică, cu ierni relativ blânde și veri răcoroase. Expl. de gaze naturale (3.249 mil. m³, 1990), petrol (7,6 mil. t, 1990), sulf și sare (550 mil. t, 1990). Ind. complexă și diversificată, cu tradiție în constr. navale (vase de pasageri, pescărești) și în ind. alim. (conserve de fructe, carne și pește, zahăr, produse lactate, uleiuri vegetale, bere – 9,6 mil. hl, 1990, ciocolată, țigarete). Alte produse ind.: energie electrică (32,8 md. kWh, 1990), utilaje pentru ind. alim., motoare Diesel navale, produse electronice și electrotehnice, mijloace de transport, mobilă, ceramică fină. Agricultura este specializată în creșterea intensivă a animalelor: bovine (2,24 mil. capete, 1990), porcine (9,5 mil. capete, 1990), păsări (15,5 mil. capete, 1990). 59,6% din supr. țării o reprezintă terenurile arabile, 5% pășunile, iar 11,4% pădurile. Importantă producție de lapte, unt (931 mii t, 1990), brânzeturi (295 mii t, 1990), carne de porc (1,3 mil. t, 1990), ouă etc. Culturi principale: grâu (3,9 mil. t, 1990), secară, orz (5 mil. t, 1990), plante furajere, cartofi, sfeclă de zahăr (3,3 mil. t, 1990), legume. Pomicultură. Pescuit intens (1,83 mil. t, 1989). C. f. (1990): 2.838 km (230 km electrificate, 1989); numeroase linii de feribot leagă între ele insulele daneze sau fac legătura cu restul Europei, inclusiv cu Pen. Scandinavă. Căi rutiere (1991): 71.063 km (835 km autostrăzi, 1990); 1,6 mil. autoturisme (1990). Flota comercială: 8,2 mil. tdw (1991). Moneda: 1 krone (coroana daneză) = 100 øre. Turism: 8,9 mil. (1990). Export (1990): utilaje, mașini ți mijloace de transport, produse alim., chim., agricole ș.a. Import (1991): echipament ind. și mijloace de transport, bunuri ind. de larg consum, produse chimice, combustibili, produse siderurgice, metale neferoase ș.a. Din regatul D., mai fac parte, cu autonomie internă, Ins. Groenlanda și Ins. Feroe. – Istoric. Terit D. a fost locuit în Antic. de populațiile germanice (cimbri, iuți, angli și saxoni), iar din sec. 5-6 de dani, veniți din S Pen. Scandinave. Regatul danez, întemeiat în sec. 10 de Gorm cel Bătrân (?-c. 940), a cunoscut o maximă întindere în timpul regelui Knud cel Mare (1019-1035), sub a cărui stăpânire s-au aflat, pentru scurtă vreme, Anglia și Norvegia. În sec. 10 este adoptat creștinismul. În sec. 13 și la începutul 14, Regatul danez a trecut, a urmare a hegemoniei politice și a expansiunii comerciale a Hansei, printr-o profundă criză economică și politică. La sfârșitul sec. 14 s-a produs redresarea regatului sub domnia Margaretei I (1387-1412), care a impus, în 1397, încheierea Uniunii de la Kalmar dintre D., Suedia și Norvegia, D. având rolul de hegemon. În a doua jumătate a sec. 16, D. a cucerit, în luptă cu Ordinul Livonian și Suedia, supremația în Marea Baltică. Adoptând luteranismul în 1536, D. a participat la Războiul de 30 de Ani, în urma căruia a pierdut, în 1648, toate posesiunile sale din S Pen. Scandinave și din M. Baltică. În sec. 18, D. a cunoscut o perioadă mare de înflorire economică (agricultură și comerț), favorizată, între altele, și de promovarea unei politici de neutralitate. Aliată a Franței în timpul războaielor napoleoneene, D. a fost constrânsă să cedeze Suediei, prin Pacea de la Kiel (1814), Norvegia, iar Helgolandul a trecut la Anglia. Prin hotărârile Congresului de la Viena (1814-1815), D. a primit terit. Schleswig și Holstein, iar în 1816, în urma acordului cu Prusia, a obținut ducatul Lauenburg. În perioada evenimentelor revoluționare din 18148-1849, D. a devenit monarhie constituțională. În 1864, învinsă în războiul cu Prusia și Austria, D. a pierdut ducatele Holstein, Schleswig și Lauenburg (partea de N a Schleswig-ului a revenit D., în 1920, în urma unui plebiscit). În anii primului război mondial, D. s-a declarat neutră; în 1918, D. a recunoscut independența Islandei, care rămâne însă legată de D. (până în 1944) printr-o uniune personală. Între 1924 și 1940 (cu excepția anilor 1926-1929), la conducerea țării s-au aflat guverne social-democrate. Ocupată (apr. 1940-mai 1945) de trupele germane. În anul 1979, D. a acordat autonomie internă Groenlandei. După al doilea război mondial, guvernele sunt formate, mai ales, de social-democrați. Membră a N.A.T.O (din 1949), a Consiliului Nordic (din 1952), a A.E.L.S.-ului (1960-1972), a Uniunii Europene (din 1972). D. este o monarhie ereditară constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de suveran și de un parlament unicameral (Folketing), iar cea executivă de un cabinet condus de un prim-min. 2. Strâmtoarea Danemarcii, str. între Ins. Groenlandei și Islanda, străbătută de curentul rece al Groenlandei de Est și curentul cald al Islandei de Vest. Lățime min. c. 287 km; ad. max.: 227 m. Unește Oc. Arctic cu Oc. Atlantic.

strâmtoare, strâmtori s. f. (er.) vagin.

a naviga în strâmtoarea Dardanele (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.