stimul [At: I. IONESCU, M. 356 / Pl: (1) ~uri , (2) ~i / E: lat, fr stimulus] 1 sn Factor care stimulează (1) Si: impuls, îndemn, pornire, îmboldire (îrg) năstav¹, stimulent (1), stimulare (2), (înv) porneală, (grî) parachinisis, (reg) bold. 2 sm Factor care declanșează, care activează sau intensifică un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică Si: excitant.

STIMUL, stimuluri, s. n. (Rar) Stimulent, imbold. Și aceasta este încă un stimul de a se pune cu toate puterile spre a face în viitor grîul curat. I. IONESCU, M. 356. ♦ (Fiziol.) Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică.

STIMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus].

STIMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant. (< fr., lat. stimulus)

STIMUL¹ ~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus

STIMUL² ~i m. Factor care dă naștere unui proces fiziologic; excitant. /<lat., it. stimulus

*stímul n., pl. e (lat. stimulus, din *stigmulus. V. instig), imboldire, îndemn: exemplu e un stimul puternic.

ȘTIM, știmi, s. m. (Pop.) Fir de lână (scurt și de proastă calitate) care rămâne, după dărăcit, în colții daracului. – Din sb. štim.

ștemă¹ sf vz știm

știm [At: DDRF / V: (reg) ștemă, ~ă sf ~b s / Pl: -i sm / E: srb štim] 1 sm (Pop ; adesea csc) Fire de lână (scurte, încâlcite și de proastă calitate) care rămân după dărăcit, în colții daracului. 2 sm (Pop; adesea csc) Resturi de lână sau de cânepă care ies din țesături, când se dau la dârstă. 3 sm (Pop; fig; gmț) Păr¹ (de pe capul omului). 4 5 (Reg; pan) Iarbă deasă, scurtă și greu de cosit. 5 5 (Bot; reg) Țăpoșică (Nardus stricta).

știmă³ sf vz știm

știmb s vz știm

ȘTIM subst. (Pop.) Fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului. – Din scr. štim.

ȘTIM s. m. (Cu sens colectiv) Fire de lînă (scurte, încîlcite și de proastă calitate) care rămîn, după dărăcit, în colții daracului.

ȘTIM ~i m. Deșeu provenit din dărăcirea lânii. /<sb. štim

stimul² (stimulent) (rar) s. n., pl. stimuluri

stimul¹ (factor declanșator) s. m., pl. stimuli

stimul¹ (factor care declanșează un proces) s. m., pl. stimuli

stimul² (stimulent) (rar) s. n., pl. stimuluri

stimul (excitant) s. m., pl. stimuli

stimul (imbold) s. n., pl. stimuluri

știm (pop.) s. m., pl. știmi

știm (pop.) s. m., pl. știmi

știm s. m., pl. știmi

STIMUL s. 1. v. excitant. 2. v. imbold.

STIMUL s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimulent. (~i senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

știm s. m. – Canură, deburaj. Sb. štim (Candrea).

știm s.n. (pop.) 1. fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului; resturi de lână sau de cânepă ce ies din țesături, când se dau la piuă. 2. (fig.) păr (de pe capul omului). 3. (reg.) iarbă deasă, scurtă și greu de cosit. 4. (reg.) plantă cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri și cu spicuri lungi; țăpoșică.