spirometrie sfs [At: DN² / E: fr spirométrie] Metodă de măsurare a capacității respiratorii cu ajutorul spirometrului.

SPIROMETRIE s.f. Stabilirea funcției respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. [Gen. -iei. / < fr. spirométrie].

SPIROMETRIE s. f. măsurare a capacității de respirație a plămânilor cu ajutorul spirometrului. (< fr. spirométrie)

SPIROMETRIE f. Metodă de măsurare a capacității de respirație a plămânilor cu ajutorul spirometrului. /<fr. spirométrie

spirometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. spirometria, g.-d. art. spirometriei; pl. spirometrii, art. spirometriile (desp. -tri-i-)

spirometrie (-me-tri-) s. f., art. spirometria, g.-d. art. spirometriei; pl. spirometrii, art. spirometriile

spirometrie s. f. (sil. -tri-), art. spirometria, g.-d. art. spirometriei; pl. spirometrii, art. spirometriile

SPIRO-₂ „respirație, plămîni”. ◊ L. spiro, are „a respira” > fr. spiro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~graf (v. -graf), s. n., spirometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la spirograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a capacității pulmonare cu ajutorul spirometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămînilor.