19 definiții pentru spiriduș
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPIRIDUȘ, spiriduși, s. m. (în mitologia populară) Ființă supranaturală aflată în slujba vrăjitoarelor sau a diavolului. ♦ Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [Var.: (rar) spirituș s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek.
spiriduș, ~ă [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~ă sf, ~ituș, (reg) ~rtuș, spărătuș, schiliduș, schiriduș, șp~ / Pl: ~i / E: spirit + -uș cf lat spiritus] 1 smf (Mtp) Ființă supranaturală închipuită sub forma unui drac mic, vioi și poznaș, despre care se spune că ar fi în slujba vrăjitorilor și a diavolului Vz drăcușor. 2 smf (Ccr) Amuletă care reprezintă un spiriduș (1). 3 smf Copil inteligent, vioi și foarte zburdalnic. 4 smf Persoană sprintenă și foarte isteață. 5 sm (Mol; Buc; îf ~ituș, ~rtuș) Omușor. 6 sm (Orn; Mol) Specie de uliu care răpește găini (Accipiter nisus). 7 sm (Orn; reg; îc) ~ul-păsărilor, ~ul-gardului Ochiul-boului (Troglodytes troglodytes). 8 sm (Bot; reg; îf schiriduș, schiliduș) Parpian (Antennaria dioica).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPIRIDUȘ, spiriduși, s. m. (În basme și în superstiții) Drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli. ♦ Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [Var.: (rar) spirituș s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPIRIDUȘ, spiriduși, s. m. (În basme și în superstiții) Drăcușor vioi și poznaș, despre care se crede că e capabil să se întruchipeze în diferite vietăți și că servește pe vrăjitori. Cucoana Mărioara parcă avea spiriduș; gîcea fără greș cînd avea cuconu Ioniță în mînă concina cea mare sau cea mică. HOGAȘ, H. 9. Cînd eram eu tînără, cum îți țesam în războaie... îmi îmbla suveica ca un spiriduș. CONTEMPORANUL, VI 297. – Variantă: spirituș (CREANGĂ, P. 163, ȘEZ. V 137) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPIRIDUȘ ~i m. 1) (în basme) Drăcușor viclean și poznaș, despre care se crede că ar ajuta vrăjitorii și dracii. * Cu ~i hazliu. 2) fig. Copil vioi și ghiduș. /spirit + suf. ~uș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spiriduș m. 1. drăcușor de care, zice-se, vrăjitorii se servesc în săvârșirea fermecelor lor; 2. fam. copil foarte deștept. [Mold. spirituș = pol. SPIRYTUȘEK, drăcușor].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spiridúș, V. spirituș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPIRITUȘ s. m. v. spiriduș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPIRITUȘ s. m. v. spiriduș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPIRITUȘ s. m. v. spiriduș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiliduș2 sm vz spiriduș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiriduș sm vz spiriduș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spărătuș sm vz spiriduș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spiridușă sf vz spiriduș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spirituș1 sm vz spiriduș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spirtuș sm vz spiriduș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spirituș m. Mold. spiriduș: spiritușul dracului îi zice CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spiritúș și -dúș m. (pol. spirytušek, d. spiryt, spirit, duh). Mold. Fam. Drăcușor, duh necurat. Un spiriduș de băĭat, un băĭat vioi și poznaș. Un fel de uli care răpește găinĭ pe furiș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spiriduș s. m., pl. spiriduși
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spiriduș s. m., pl. spiriduși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spiriduș s. m., pl. spiriduși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
spiriduș, spiridușisubstantiv masculin
- 1. Ființă supranaturală aflată în slujba vrăjitoarelor sau a diavolului. DEX '09
- Cucoana Mărioara parcă avea spiriduș; gîcea fără greș cînd avea cuconu Ioniță în mînă concina cea mare sau cea mică. HOGAȘ, H. 9. DLRLC
- Cînd eram eu tînără, cum îți țesam în războaie... îmi îmbla suveica ca un spiriduș. CONTEMPORANUL, VI 297. DLRLC
- diferențiere Drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli. DEX '98 DLRLC
- 1.1. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- spiritus DEX '98 DEX '09
- spirytušek DEX '98 DEX '09