opțiuni
  • info

14 definiții pentru speculativ

din care

Explicative DEX

SPECULATIV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif. corectat(ă)

SPECULATIV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif. corectat(ă)

speculativ, ~ă [At: AMFILOHIE, E. 1/113 / Pl: ~i, ~e / E: fr spéculatif] 1 a Care aparține speculației (7-8) Si: (frm) specular (1), (înv) speculator2 (6). 2 a Referitor la speculație (7-8) Si: (frm) specular (2), (înv) speculator2 (7). 3 a Rupt de practică și de experiență Si: Si: (frm) specular (1), (înv) speculator2 (8). 4-5 smf, a (Persoană) care adoptă speculația (7-8) Si: (înv) speculant (12-13). 6-9 smf, a (Rar) Speculant (1-4).

SPECULATIV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației filozofice; rupt de practică și de experiență. În materie speculativă, toate speculațiunile din lume sînt niște camere ce dau una într-alta. GALACTION, O. I 233.

SPECULATIV, -Ă adj. Bazat pe speculație (1); nelegat în nici un fel de practică; abstract. [< fr. spéculatif].

SPECULATIV, -Ă adj. 1. bazat pe speculație (1); abstract. 2. referitor la speculația financiară sau comercială. (< fr. spéculatif)

SPECULATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de speculațiile filozofice; bazat pe speculații filozofice. 2) Care se bazează numai pe considerații teoretice fără legătură cu practica. /<fr. spéculatif

speculativ a. care se ține de speculațiune, de teorie, mai mult ca de practică.

*speculatív, -ă adj. (mlat. speculativus, d. lat speculari, a abserva). Relativ la speculațiune (teorie), nu la practică: spirit speculativ, filosofie speculativă. S. m. și f. Cel pornit spre speculațiune (teorie). Adv. În mod speculativ.

Ortografice DOOM

speculativ adj. m., pl. speculativi; f. speculativă, pl. speculative

speculativ adj. m., pl. speculativi; f. speculativă, pl. speculative

speculativ adj. m., pl. speculativi; f. sg. speculativă, pl. speculative

Enciclopedice

SPECULATIV, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care aparține speculației (1); rupt de practică, de experiență . 2 (FILOZ.) Care se întemeiază pe reflecție, pe meditație, nu pe cercetarea experimentală a realității. ♦ Filozofie s. = filozofie care își propune să construiască un sistem atotcuprinzător pe cale pur deductivă, pornind de la anumite principii presupuse a fi găsite numai cu ajutorul rațiunii (ex. speculațiile reprezentanților idealismului german: Fitche, Shelling, Hegel).

Sinonime

SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)

SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)

Intrare: speculativ
speculativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speculativ
  • speculativul
  • speculativu‑
  • speculativă
  • speculativa
plural
  • speculativi
  • speculativii
  • speculative
  • speculativele
genitiv-dativ singular
  • speculativ
  • speculativului
  • speculative
  • speculativei
plural
  • speculativi
  • speculativilor
  • speculative
  • speculativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

speculativ, speculativăadjectiv

  • 1. Care aparține speculației, care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În materie speculativă, toate speculațiunile din lume sînt niște camere ce dau una într-alta. GALACTION, O. I 233. DLRLC
  • 2. Referitor la speculația financiară sau comercială. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.