3 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPA s. f. v. spangă.

SPANGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spagă, șpagă, șpangă s. f.] – Cf. rus. șpaga.

SPANGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spagă, șpagă, șpangă s. f.] – Cf. rus. șpaga.

ȘPA1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.

ȘPA2 s. f. v. spangă.

ȘPANGĂ s. f. v. spangă.

spangă sf [At: NECULCE, L. 246 / V: ~a / Pl: spăgi, (înv) spege, (reg) speghi, șpagă, șp~, (reg) șpancă / Pl: spăngi / E: pn szpaga, rs шпага] 1 (Înv) Spadă (1). 2 (Pgn) Orice armă albă lungă. 3 (Rar; îlav) Cu șpanga Cu forța. 4 (Îe) A lua (sau a aduce etc. pe cineva) în(tre) spăngi (sau în ~) A lua (sau a aduce pe cineva) cu forța. 5 (Îae) A brutaliza (pe cineva). 6 (Înv) A lăsa (pe cineva) în ~ A sărăci (3). 7 (Reg; îf șpangă) Șiș2.

șpa1 sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 199 / Pl: șpăgi / E: ns cf rs шпага „sabie”, srb špag „buzunar”] (Fam) 1 Bacșiș (4). 2 Mită.

șpâ sfs [At: DLR / E: nct] (Reg) Cenușă (1).

ȘPA1 s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.

SPANGĂ, spăngi, s. f. (Învechit și popular) 1. Sabie lată cu două tăișuri; spadă. Te-ai jucat de-a potera și haiducii și era să-ți scoată ochii un poteraș cu o spangă. PAS, Z. I 36. Luni pe la amiază, pe cînd eram în ulița mare, în mijlocul tîrgului, îmi iese înainte un împiegat cu guler roșu și cu spangă. GHICA, S. A. 97. 2. Baionetă. Învîrtea în mînă pușca lui cu spangă, strigind mereu «aici, aici». CAMIL PETRESCU, O. II 60. În dreapta, în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atîrnată lîngă ea. CARAGIALE, O. I 43. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în spăngi (sau în spangă) = a brutaliza (pe cineva); a aresta. (A duce, a aduce sau a fi) între spăngi = (a duce, a aduce sau a fi) sub escortă. Am ordin de la căpitan s-o aduc între spăngi la urma ei, ori de unde ar fi. HOGAȘ, H. 85. Cu spanga = cu forța, forțat. – Variante: spa (NEGRUZZI, S, III 300), șpa (CREANGĂ, P. 311), șpangă (CAMILAR, N. I 387, SADOVEANU, P. S. 62) s. f.

ȘPA2 s. f. (Ieșit din uz) Bacșiș, mită, șperț. Nu pune la dispoziție vagoane decît cu «șpagă» la personalul din stații. C. PETRESCU, Î. II 199.

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat șpăgile. NECULCE. Au intrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga.

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga.

spangă f. sabie-baionetă: scoase spanga și dețe în el ISP.; a lua în spăngi, a bate cumplit. [Formă nazalizată din șpagă].

șpagă f. 1. spangă: să-l străpungi cu șpaga AL.; 2. spatie. [Rus. ȘPAGA].

spángă și șpángă (Mold. Munt.) și șpágă (Mold.) f., pl. ăngĭ, ăgĭ (rus. špága, rut. špada, sîrb. špada, spaga, d. it. spada, spadă). Vechĭ. Azĭ fam. Armă împungătoare (spadă, sabie orĭ baĭonetă). A lua la spangă, a lua în fiulă. V. șpagă 2.

2) șpágă f., pl. șpăgĭ (rus. sîrb. špag, buzunar. V. cĭupag). Fam. Mită, șperț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spangă (spadă) (înv.) s. f., g.-d. art. spăngii; pl. spăngi

șpa (arg., fam.) s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi

spangă (înv.) s. f., g.-d. art. spăngii; pl. spăngi

!șpa (fam.) s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi

spangă s. f., g.-d. art. spăngii; pl. spăngi

șpa s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPANGĂ s. v. baionetă, sabie, spadă, tesac.

ȘPA s. v. bacșiș, mită, șperț.

spangă s. v. BAIONETĂ. SABIE. SPADĂ. TESAC.

șpa s. v. BACȘIȘ. MITĂ. ȘPERȚ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șpagă (-ăgi), s. f.1. Spadă. – 2. Baionetă. – Var. spa(n)gă. Sl., cf. sb., rus. špaga (Cihac, II, 392; Tiktin; Sanzewitsch 210), var. cu n poate prin intermediul ngr., cf. ngr. σπάγος și σπάγγος „funie”.

șpa s. f. – Bacșiș, mită. Origine incertă. Legătura cu șpagă „spadă” nu este sigură, cf. Chelaru, BF, IV, 128; și cu atît mai puțin apare chiar legătura semantică cu fr. épingles, sp. alfileres. După Scriban, din sb., rus. špag „buzunar”. Ar putea fi vorba de o confuzie între spa(n)gă „spadă” și spenge, var. a lui spență „suprasarcină”, v. aici.

șpagă Cuvînt folosit cu aceeași valoare ca șperț. A fost semnalat de Valentin Gr. Ghelaru, BPh., IV, p. 128, care, după o sugestie dată de acad. Iorgu Iordan, îl explica prin șpaga, adică „țepușa” pe care agenții vamali o înfigeau în saci ca să se convingă că nu se strecoară mărfuri de contrabandă. Scriban pornește de la rus. (?), scr. špag „buzunar”. Ciorănescu, socotind îndoielnice ambele explicații și după ce respinge ideea unei legături semantice cu fr. épingles, propune să vedem aici o confuzie între spagă „spadă” și spenge, dublet al lui spență, care la rîndul lui e dublet al lui speze. Cred că cea mai convingătoare este explicația dată de Chelaru: oare germ. bestechen „a mitui” nu e derivat de la stechen „a împunge”? S-ar putea însă pune întrebarea dacă nu cumva s-a amestecat în vreun fel it. pagare „a plăti”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spangă, spăngi, s.f. (înv. și reg.) 1. spadă; baionetă. 2. pumnal lung și îngust purtat într-un baston-teacă; șiș.

șpa s.f. (înv.) 1. spadă, spangă; baionetă. 2. șperț.

șpâgă s.f. (reg.) cenușă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șpagă s. f. sg. mită, șperț, bacșiș

Intrare: spangă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spangă
  • spanga
plural
  • spăngi
  • spăngile
genitiv-dativ singular
  • spăngi
  • spăngii
plural
  • spăngi
  • spăngilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spa
  • spaga
plural
  • spăgi
  • spăgile
genitiv-dativ singular
  • spăgi
  • spăgii
plural
  • spăgi
  • spăgilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpangă
  • șpanga
plural
  • șpăngi
  • șpăngile
genitiv-dativ singular
  • șpăngi
  • șpăngii
plural
  • șpăngi
  • șpăngilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpa
  • șpaga
plural
  • șpăgi
  • șpăgile
genitiv-dativ singular
  • șpăgi
  • șpăgii
plural
  • șpăgi
  • șpăgilor
vocativ singular
plural
Intrare: șpagă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpa
  • șpaga
plural
  • șpăgi
  • șpăgile
genitiv-dativ singular
  • șpăgi
  • șpăgii
plural
  • șpăgi
  • șpăgilor
vocativ singular
plural
spagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șpâgă
șpâgă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spangă, spăngisubstantiv feminin

  • 1. învechit Sabie lată cu două tăișuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spadă
    • format_quote Te-ai jucat de-a potera și haiducii și era să-ți scoată ochii un poteraș cu o spangă. PAS, Z. I 36. DLRLC
    • format_quote Luni pe la amiază, pe cînd eram în ulița mare, în mijlocul tîrgului, îmi iese înainte un împiegat cu guler roșu și cu spangă. GHICA, S. A. 97. DLRLC
    • 1.1. Baionetă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: baionetă
      • format_quote Învîrtea în mînă pușca lui cu spangă, strigînd mereu «aici, aici». CAMIL PETRESCU, O. II 60. DLRLC
      • format_quote În dreapta, în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atîrnată lîngă ea. CARAGIALE, O. I 43. DLRLC
      • chat_bubble A lua (pe cineva) în spăngi (sau în spangă) = a brutaliza (pe cineva). DLRLC
        sinonime: aresta
      • chat_bubble (A duce, a aduce sau a fi) între spăngi = (a duce, a aduce sau a fi) sub escortă. DLRLC
        • format_quote Am ordin de la căpitan s-o aduc între spăngi la urma ei, ori de unde ar fi. HOGAȘ, H. 85. DLRLC
      • chat_bubble Cu spanga = cu forța. DLRLC
        sinonime: forțat
etimologie:

șpa, șpăgisubstantiv feminin

  • 1. familiar Bacșiș, mită, șperț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu pune la dispoziție vagoane decît cu «șpagă» la personalul din stații. C. PETRESCU, Î. II 199. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic