opțiuni
  • info

4 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOȘOI, șoșoi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti. 2. Tranz. A spune, a comunica ceva încet. – Formație onomatopeică.

șoșoi1 sm [At: BACALBAȘA, M. T. 168 / V: (reg) suș~, șuș~, șușui / Pl: ~ / E: rrm šošoi] (Arg) 1 Iepure. 2 Pui de iepure. 3 Copil în fașă. 4 (Irn) Rrom.

șoșoi2 [At: MARIAN, NA. 70 / V: (reg) ~șăi / Pzi: șoșoi, ~esc; 3 șoșoie / E: fo cf șoșot, șoșet] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2-3 vti A șopti (1-2). 4 vt (Rar) A șopti (3).

ȘOȘOI, șoșoi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti. 2. Tranz. A spune, comunica ceva încet. – Formație onomatopeică.

ȘOȘOI1 vb. IV v. șușui.

ȘOȘOI2, șoșoi, s. m. (Regional) Iepure.

ȘUȘUI, șușui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni. 2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. 3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică.

ȘUȘUI, șușui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni. 2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. 3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică.

sușoi sn vz șoșoi1

șoșăi v vz șoșoi2

șușăi v vz șușui2

șușoi2 sm vz șoșoi1

șușui1 sm vz șoșoi1

șușui2 [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~șăi / Pzi: ~esc, șușui / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A șâșâi (2). 3-4 vti A șopti (1-2). 5 vt A șopti (3).

ȘUȘUI, șușui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre vînt, frunze, copaci) A foșni. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Pădurea de brad începu să șușuie. id. V. F. 141. 2. A vorbi în șoaptă; a șopti. – Variantă: (2) soșoi vb. IV.

A ȘUȘUI șușui 1. tranz. 1) fam. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alții); a sufla. 2) reg. (prunci) A liniști prin repetarea sunetului „ș”. 2. intranz. A vorbi în șoaptă. [Și șușuiesc] /Onomat.

șușuì v. a șopti: frunzele șușuiau. [Onomatopee].

șúșuĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. șu-șu-șu, foșnetu frunzelor bătute de vînt ș. a.; ung. susogni, a foșni, a șopti, bg. šušny, șoptesc. V. șoșăĭ, sîsîĭ). Rar. Foșnesc, fîșîĭ: frunzele șușuĭaŭ (Lit.). Șoptesc, vorbesc în șoaptă (Lit.). V. tr. Sîsîĭ, liniștesc un prunc legănîndu-l în brațe și pronunțînd încet și repetat sunetu ș: mama șușuĭa copilu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șoșoi1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șoșoi, 3 șoșoie, imperf. 1 șoșoiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șoșoi, 3 să șoșoie

+șoșoi2 (arg.) s. m., pl. șoșoi, art. șoșoii

șoșoi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 șoșoie, imperf. 3 sg. șoșoia; conj. prez. 3 să șoșoie

șoșoi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șoșoi, imperf. 3 sg. șoșoia

șușui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șușui, 3 șușuie, imperf. 1 șușuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șușui, 3 să șușuie

șușui (a ~) vb., ind. prez. 3 șușuie, imperf. 3 sg. șușuia; conj. prez. 3 să șușuie

șușui vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șușui/șușuiesc, imperf. 3 sg. șușuia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOȘOI s. v. iepure.

șoșoi s. v. IEPURE.

ȘUȘUI vb. v. foșni.

ȘUȘUI vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

șușui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

ȘUȘUI vb. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȘOȘOI subst. (iepure tînăr). 1. – c. (T- Jiu). 2. Cu schimb, părții finale, Șoșia Ap., mold. (Sd VI 82).

Intrare: Șoșoi
Șoșoi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șoșoi
Intrare: șoșoi (iepure)
șoșoi2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoșoi
  • șoșoiul
  • șoșoiu‑
plural
  • șoșoi
  • șoșoii
genitiv-dativ singular
  • șoșoi
  • șoșoiului
plural
  • șoșoi
  • șoșoilor
vocativ singular —
plural —
sușoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șoșoi (șopti)
verb (VT343)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoșoi
  • șoșoire
  • șoșoit
  • șoșoitu‑
  • șoșoind
  • șoșoindu‑
 singular plural
  • șoșoie
  • șoșoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoșoi
 (să)
  • șoșoi
  • șoșoiam
  • șoșoii
  • șoșoisem
a II-a (tu)
  • șoșoi
 (să)
  • șoșoi
  • șoșoiai
  • șoșoiși
  • șoșoiseși
a III-a (el, ea)
  • șoșoie
 (să)
  • șoșoie
  • șoșoia
  • șoșoi
  • șoșoise
plural I (noi)
  • șoșoim
 (să)
  • șoșoim
  • șoșoiam
  • șoșoirăm
  • șoșoiserăm
  • șoșoisem
a II-a (voi)
  • șoșoiți
 (să)
  • șoșoiți
  • șoșoiați
  • șoșoirăți
  • șoșoiserăți
  • șoșoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoșoie
 (să)
  • șoșoie
  • șoșoiau
  • șoșoiră
  • șoșoiseră
Intrare: șușui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șușui
  • șușuire
  • șușuit
  • șușuitu‑
  • șușuind
  • șușuindu‑
 singular plural
  • șușuie
  • șușuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șușui
 (să)
  • șușui
  • șușuiam
  • șușuii
  • șușuisem
a II-a (tu)
  • șușui
 (să)
  • șușui
  • șușuiai
  • șușuiși
  • șușuiseși
a III-a (el, ea)
  • șușuie
 (să)
  • șușuie
  • șușuia
  • șușui
  • șușuise
plural I (noi)
  • șușuim
 (să)
  • șușuim
  • șușuiam
  • șușuirăm
  • șușuiserăm
  • șușuisem
a II-a (voi)
  • șușuiți
 (să)
  • șușuiți
  • șușuiați
  • șușuirăți
  • șușuiserăți
  • șușuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șușuie
 (să)
  • șușuie
  • șușuiau
  • șușuiră
  • șușuiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoșoi
  • șoșoire
  • șoșoit
  • șoșoitu‑
  • șoșoind
  • șoșoindu‑
 singular plural
  • șoșoie
  • șoșoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoșoi
 (să)
  • șoșoi
  • șoșoiam
  • șoșoii
  • șoșoisem
a II-a (tu)
  • șoșoi
 (să)
  • șoșoi
  • șoșoiai
  • șoșoiși
  • șoșoiseși
a III-a (el, ea)
  • șoșoie
 (să)
  • șoșoie
  • șoșoia
  • șoșoi
  • șoșoise
plural I (noi)
  • șoșoim
 (să)
  • șoșoim
  • șoșoiam
  • șoșoirăm
  • șoșoiserăm
  • șoșoisem
a II-a (voi)
  • șoșoiți
 (să)
  • șoșoiți
  • șoșoiați
  • șoșoirăți
  • șoșoiserăți
  • șoșoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoșoie
 (să)
  • șoșoie
  • șoșoiau
  • șoșoiră
  • șoșoiseră
șușăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoșoi, șoșoisubstantiv masculin

șoșoi, șoșoiverb

tranzitiv
  • 1. intranzitiv A vorbi în șoaptă. DEX '09 DEX '98
    sinonime: șopti
  • 2. A spune, comunica ceva încet. DEX '09 DEX '98
etimologie:

șușui, șușuiverb

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: foșni
    • format_quote După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. DLRLC
    • format_quote Pădurea de brad începu să șușuie. SADOVEANU, V. F. 141. DLRLC
  • 2. intranzitiv A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A spune ceva în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șopti
  • comentariu Varianta șoșoi este valabilă numai pentru sensurile (1.) și (3.). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.