opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLVENT2, -Ă, solvenți, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenți; adesea substantivat) Care plătește taxe de frecvență sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent.

SOLVENT2, -Ă, solvenți, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenți; adesea substantivat) Care plătește taxe de frecvență sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent.

SOLVENT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent.

SOLVENT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent.

solvent1, ~ă [At: CORNEA, E. I, 160/35 / V: (rar) ~vant / Pl: ~nți, ~e / E: lat solvens, -ntis, fr solvant] 1 a (Înv; d. substanțe chimice) Dizolvant (1). 2 sm (Chm) Substanță (lichidă) care are proprietatea de a dizolva alte substanțe Si: dizolvant (3).

solvent2, ~ă [At: DDRF / Pl: ~nți, ~e / E: ger Solvent] 1-2 smf, a (Îoc bursier) (Elev sau student) care plătește taxă pentru internat sau pentru cămin și cantină. 3-4 smf, a (Elev sau student) care nu este bursier. 5-6 a (D. debitori) Solvabil (1-2).

SOLVENT2, -Ă, solvenți, -te, adj. (În vechea organizare școlară, despre elevi, în opoziție cu bursier; și substantivat) (Elev) care plătea taxă de frecvență sau de internat. Am fost primit solvent în internatul liceului «Sf. Sava». GALACTION, O. I 13.

SOLVENT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (de obicei lichidă) care are capacitatea de a dizolva alte substanțe în masa ei; dizolvant.

SOLVENT s.m. Substanță (lichidă) în care se pot dizolva alte substanțe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant].

SOLVENT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat (nefiind bursier). // adj. Solvabil. [< germ. Solvent, cf. it. solvente – care poate plăti].

SOLVENT1 s. m. substanță pentru dizolvarea altor substanțe; dizolvant. (< engl. solvent)

SOLVENT2, -Ă I. adj., s. m. f. (elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat. II. adj. solvabil. (< germ. Solvent)

SOLVENT1 ~ți m. 1) Substanță, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanțe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. /

SOLVENT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care plătește taxe pentru studii sau pentru internat. /<germ. Solvent

solvent m. elev cu plată.

*solvént, -ă adj. și s. (lat. sólvens, -éntis, d. solvere, a plăti). Plătitor, cu plată (în opoz. cu bursier): elev solvent, un solvent.

solvant sm vz solvent1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

solvent2 s. m., pl. solvenți

solvent1 adj. m., pl. solvenți; f. solventă, pl. solvente

solvent2 s. m., pl. solvenți

solvent1 adj. m., pl. solvenți; f. solventă, pl. solvente

solvent adj. m., s. m., pl. solvenți; f. sg. solventă, pl. solvente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLVENT adj. v. solvabil.

SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant.

SOLVENT adj. (FIN.) solvabil. (Debitor ~.)

SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant.

Intrare: solvent (adj.)
solvent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solvent
  • solventul
  • solventu‑
  • solventă
  • solventa
plural
  • solvenți
  • solvenții
  • solvente
  • solventele
genitiv-dativ singular
  • solvent
  • solventului
  • solvente
  • solventei
plural
  • solvenți
  • solvenților
  • solvente
  • solventelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: solvent (chim.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solvent
  • solventul
  • solventu‑
plural
  • solvenți
  • solvenții
genitiv-dativ singular
  • solvent
  • solventului
plural
  • solvenți
  • solvenților
vocativ singular
  • solventule
  • solvente
plural
  • solvenților
solvant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solvant
  • solvantul
  • solvantă
  • solvanta
plural
  • solvanți
  • solvanții
  • solvante
  • solvantele
genitiv-dativ singular
  • solvant
  • solvantului
  • solvante
  • solvantei
plural
  • solvanți
  • solvanților
  • solvante
  • solvantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solvent, solventăadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre elevi, studenți) Care plătește taxe de frecvență sau de internat, care nu este bursier. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Am fost primit solvent în internatul liceului «Sf. Sava». GALACTION, O. I 13. DLRLC
  • 2. Solvabil. DEX '09 DN
    sinonime: solvabil
etimologie:

solvent, solvențisubstantiv masculin

  • 1. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dizolvant
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.