soldă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) sold sn / S și: (înv) shold / Pl: ~de / E: fr solde] 1 Retribuție plătită militarilor și personalului civil din armată. 2 (Îlpp) În (sau din ori, rar, la) ~da cuiva (sau a ceva) La dispoziția cuiva (sau a ceva). 3 (Îal) Pentru a susține pe cineva (sau ceva) ori interesele acestora. 4 (Îal) În avantajul cuiva (sau a ceva). 5 (Îal) În folosul cuiva (sau a ceva). 6 (Îe) A fi în ~da cuiva A susține cauza cuiva din interes material. 7 (Reg) Salariu (1).

SOLDĂ, solde, s. f. Salariu plătit soldaților și ofițerilor. Îi trîntise [pe soldați] prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 397. Ostașii lui Ion-vodă, din care cei mai mulți fără soldă, aveau drept impuls perspectiva predei (= prăzii). HASDEU, I. V. 123. ◊ Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). Nu sîntem chiar așa de sălbateci!... Nu avem revoluționari care se tocmesc în solda cutărui sau cutărui grup petrolifer. C. PETRESCU, A. 411.

SOLDĂ s.f. 1. Salariul plătit militarilor. 2. A fi în solda cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. [< fr. solde, cf. it. soldo – ban].

SOLDĂ s. f. 1. salariul plătit militarilor. 2. a fi în ~ a cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. (< fr. solde)

SOLDĂ ~e f. Salariu plătit soldaților mercenari; simbrie. ◊ A fi în ~a cuiva a susține pe cineva nu din convingere, ci urmărind interese materiale. /<fr. solde

soldă f. leafă, în special a soldaților.

*sóldă f., pl. e (fr. solde, d. it. soldo, gologan de 5, d. lat. solidus, 1. solid, 2. o monetă de aur. V. jold, joĭmir). Leafă la soldațĭ și ofițerĭ. Iron. A fi în solda cuĭva, a fi plătit de el.

sold² sn vz soldă

solda [At: DDRF / Pzi: ~dez / E: fr solder] 1 vt (Îdt; c. i. solduri¹) A calcula (1). 2 vr (Fig; d. acțiuni, de obicei cu rezultate nesatisfăcătoare; udp. „cu”) A se încheia cu … 3 vr (Fig; d. acțiuni; de obicei cu rezultate nesatisfăcătoare; udp „cu”) A avea drept rezultat … 4 vt (Asr; c. i. datorii, socoteli etc.) A plăti. 5 vt (Îdt; c. i. o sumă de bani) A plăti. 6 vt A vinde cu preț redus mărfuri rămase nevândute.

SOLDA, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula diferența dintre debitul și creditul unui cont; a face soldul. ♦ Refl. Fig. (Despre acțiuni) A se încheia cu... (mai ales cu un insucces), a avea drept rezultat... (mai ales unul nesatisfăcător). Tratativele s-au soldat cu un eșec. 2. A vinde (mărfuri) cu reducere de preț. 3. A lichida (o datorie).

SOLDA vb. I. tr. 1. A calcula un sold. ♦ refl. (Fig.) A se încheia cu..., a avea ca rezultat. 2. A vinde cu un preț mai redus (o marfă). 3. A lichida, a plăti o datorie. [< fr. solder].

SOLDA vb. I. tr. 1. a calcula un sold. 2. a vinde cu preț redus (o marfă). 3. a lichida, a plăti o datorie. II. refl. (fig.) a se încheia cu..., a avea ca rezultat. (< fr. solder, it. soldare)

A SE SOLDA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre operații financiare) A se încheia cu un sold. 2) fig. (despre tratative, discuții, activități, eforturi etc.) A avea drept rezultat. /<fr. solder

A SOLDA ~ez tranz. 1) A calcula punând în valoare soldul unui cont. 2) (mărfuri rămase nevândute) A vinde cu preț redus. 3) (datorii) A face să nu existe; a lichida; a achita. /<fr. solder

soldà v. 1. a da solda trupelor; 2. a încheia un compt.

2)* soldez v. tr. (fr. solder, d. it. saldare, confundat cu precedentu). Com. Achit restu: a solda un cont. Pin anal. Vînd cu reducere ca să mă scap de ĭa: a solda niște marfă.

1)* soldéz v. tr. (fr. solder, it. soldare). Rar. Plătesc solda: a solda niște trupe, niște spionĭ.

soldă s. f., g.-d. art. soldei; pl. solde

soldă s. f., g.-d. art. soldei; pl. solde

soldă s. f., g.-d. art. soldei; pl. solde

soldă.

solda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. soldez, 3 soldează; conj. prez. 1 sg. să soldez, 3 să soldeze

solda (a ~) vb., ind. prez. 3 soldează

solda vb., ind. prez. 1 sg. soldez, 3 sg. și pl. soldează

soldez.

SOLDĂ s. (MIL.) leafă.

SOLDĂ s. (MIL.) leafă.

SOLDA vb. a se încheia, a se sfârși, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.)

SOLDA vb. a se încheia, a se sfîrși, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.)