SIMONIE s. f. Trafic cu lucruri considerate de Biserică drept bunuri spirituale, sfinte și pedepsit cu excomunicarea, caterisirea etc. – Din fr. simonie.

simonie sf [At: ȘINCAI, HR, II, 25/31 / Pl: ~ii / E: lm simonia, fr simonie] Trafic cu lucruri sau odoare bisericești sfinte, pedepsit cu caterisirea și cu excomunicarea.

SIMONIE s. f. Trafic cu lucruri considerate de biserică drept bunuri spirituale, sfinte și pedepsit cu excomunicarea, caterisirea etc. – Din fr. simonie.

SIMONIE s. f. (Învechit) Trafic cu lucrurile considerate de biserica creștină drept bunuri spirituale, sfinte.

SIMONIE s.f. (Liv.) Trafic cu obiecte sfinte. [Gen. -iei. / < fr. simonie, cf. Simon Magul – personaj biblic].

SIMONIE s. f. trafic cu obiecte sfinte, vânzare de bunuri spirituale, de funcții ecleziastice. (< fr. simonie)

simonie f. trafic cu cele sfinte (după numele lui Simion Magul, pretins făcător de minuni).

simoníe f. (ngr. simonia; mlat. simonia, d. Simon Magu, un Jidan care a vrut să cumpere de la sfîntu Petru daru de a conferi sfîntu spirit). Negustorie cu cele sfinte (rangurĭ, obĭecte ș.a.) vînzînd orĭ cumpărînd.

simonie s. f., art. simonia, g.-d. simonii, art. simoniei

simonie s. f., art. simonia, g.-d. simonii, art. simoniei

simonie s. f., art. simonia, g.-d. art. simoniei; pl. simonii

simonie, simonii s. f. Trafic cu lucruri pe care Biserica le consideră sfinte, bunuri spirituale, și pedepsit cu excomunicarea, caterisirea etc. Numele vine de la Simon Magul, care a oferit apostolilor Petru și Ioan bani în schimbul harului Sfântului Duh. – Din fr. simonie.