sicomor sm [At: HELIADE, O. I., 388 / Pl: ~i / E: fr sycomore] Copac exotic gigant, cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele Si: (îvr) sicamenă (Ficus sycomorus).

SICOMOR, sicomori, s. m. Copac exotic gigant din aceeași familie cu duzii, cu lemn tare, cu fructe albe-gălbui, dulci, comestibile, de forma smochinelor (Ficus sycomorus). Uită țara voastră unde nu-nflorește Sicomorul verde. BOLINTINEANU, O. 108. Colo sub sicomori tineri... se zărește minareaua. NEGRUZZI, S. II 131.

SICOMOR s.m. Arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, care are un lemn tare și fructe dulci, comestibile. [< fr. sycomore, cf. gr. sykomoros].

SICOMOR s. m. arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, cu lemnul tare și fructe dulci, comestibile. (< fr. sycomore)

SICOMOR ~i m. Arbore exotic asemănător cu smochinul, cu tulpina înaltă și fructe dulci, albe-gălbui, comestibile. /<fr. sycomore

sicomor m. un fel de smochin originar din Egipt.

*sicomór m. (vgr. sykómoros, d. sykon, smochină și móron, mur [care produce mure]). Un fel de smochin cu frunzele ca muru. Un fel de arțar.

sicomor s. m., pl. sicomori

sicomor s. m., pl. sicomori

sicomor s. m., pl. sicomori

SICOMOR s. (BOT.; Ficus sycomorus) (înv.) sicamenă.

SICOMOR s. (BOT.; Ficus sycomorus) (înv.) sicamenă.

sicomor (-ri), s. m. – Arbore exotic cu fructe ca smochinele. – Var. înv. sicomoriu. Ngr. συϰόμορος (sec. XVI). Apare la Coresi; nu este menționat în vocabularele speciale.

SICOMÓR (< fr.; cuv. gr.) s. m. Arbore exotic din E Africii, de talie înaltă uneori cu diametrul coroanei de peste 30 m, cu frunze strălucitoare ovale și fructe comestibile, asemănătoare smochinelor (Ficus sycomorus).