SFREDELUȘI, sfredelușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluș.

sfredeluși vt [At: DL / Pzi: ~șesc / E: sfredeluș] (Reg) 1 A sfredeli (1). 2 (Fig; fșa) A rezolva cu iscusință o situație, o problemă etc. obținând un profit.

SFREDELUȘI, sfredelușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluș.

SFREDELUȘI, sfredelușesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A găuri cu sfredelul; fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învîrteli. Că știe d-a sfredeluși, Lefile d-a împărți, Lefile la lefegii, Tot pe la ostași d-ai lui. PĂSCULESCU, L. P. 52.

SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în compusul sfredelușul-lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

sfredeluș [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri și (rar) ~e sn, ~i sm / E: sfredel + -uș] 1-6 sn (Șhp) Sfredel (1, 7-8) (mic) Si: burghiaș, (reg) sfredelaș (1-6), sfredeleac (1-6), sfredelecaș (1-6), sfredelecuț (1-6). 7 sm (Fam) Copil neastâmpărat. 8 sm (Fam; pex) Om isteț și descurcăreț. 9 sm (În basme) Pitic isteț și vioi. 10 sm (Orn; pop) Pitulice (Troglodytes troglodytes). 11 sm (Ent) Larva răchitarului¹ Si: (reg) sfredelul-lemnului. 12 sm (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunctata). 13 sm (Ent; reg) Ochiul-păunului (Saturnia pyri). 14 s (Reg) Constelație nedefinită mai îndeaproape.

SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în sintagma sfredelușul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel. II. 1. (Ornit.) Pitulice. Petroșeii și sfredelușii... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. 2. Personaj din basme, închipuit ca un pitic isteț. 3. (Entom.; și în forma sfredelușul-lemnuiui) Larva răchitarului.

sfredeluș m. 1. păsărică cântăreață foarte măruntă. (Troglodytes parvulus); 2. nume de pitic isteț (în basme). [Lit. sfredel mic: pasărea e numită astfel după liniile undulate ale penelor sale, iar piticul după mișcările-i vioi și sprintene].

sfredeluș m. (d. sfredel, din cauza vioicĭiuniĭ mișcărilor. O păsărică foarte mică și vioaĭe, numită și împărătuș, impărâțel, bourel, gătejel și cĭoclejel (troglodýtes párvulus). Aușel (regulus cristátus). Numele unuĭ pitic isteț din poveștĭ (prichindel). V. pitulice.

sfredeluși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelușesc, 3 sg. sfredelușește, imperf. 1 sfredelușeam; conj. prez. 1 sg. să sfredelușesc, 3 să sfredelușească

sfredeluși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelușesc, imperf. 3 sg. sfredelușea; conj. prez. 3 să sfredelușească

sfredeluși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelușesc, imperf. 3 sg. sfredelușea; conj. prez. 3 sg. și pl. sfredelușească

sfredeluș s. m., pl. sfredeluși

sfredeluș s. m., pl. sfredeluși

sfredeluș s. m., pl. sfredeluși

SFREDELUȘI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

sfredeluși vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

SFREDELUȘ s. v. codobatură, ochiul-boului, pitulice, prundar, prundaș.

SFREDELUȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)

sfredeluș s. v. CODOBATURĂ. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

SFREDELUȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)