3 intrări
22 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFETI, sfetesc, vb. IV. (înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.
sfeti [At: N. COSTIN, L. II, 121/25 / V: (înv) sfiti / Pzi: ~tesc / E: slv свѣтити] 1 vr (Înv) A se arăta (37). 2 vr (Îe; d. oameni) A se ~ pe tobă A se lua la bătaie. 3 vr (Rar) A evolua (1). 4 vt A dovedi (1). 5 vt (Asr) A afla (1). 6 vrp A se descoperi (5). 7 vr (Reg) A se lăuda. 8 vr (Îrg) A se întâmpla. 9 vr (Îrg; îe) A i se ~ A izbuti. 10 vr (Reg) A risca. 11 vt (Îrg; c. i. cărți de joc) A întoarce pe față pentru a vedea valoarea cărții de joc care urmează să fie trasă de un alt jucător. 12 vt (Îrg; pex; c. i. cărți de joc) A trișa. 13 vt (Reg; c. i. cărți de joc) A amesteca (13). 14 vt (Îvr) A cere (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFETI, sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFETI1- v. sfete-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFETI2, sfetesc, vb. IV. Refl. (Astăzi rar) 1. A se arăta, a se ivi. [Amoriul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. ◊ Tranz. Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82. 2. (Despre acțiuni, situații) A căpăta o anumită întorsătură, a ajunge la un capăt, a se limpezi. Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși cuiva ceea ce întreprinde.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfetì v. 1. a da o taină pe față: îi s’a părut că s’a sfetit viitorul GHICA; 2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfăt2 sm [At: BÂRLEA, L. P. M. II, 496 / Pl: sfeți / E: s- + făt] (Mar) Copil de țigan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfăt1 sm [At: MARIAN, Î. 268 / Pl: sfeți / E: nct] 1 (Trs; Buc) Paracliser. 2 (Reg) Clopotar (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfiti v vz sfeti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFETE- (Învechit; și în forma sfeti-) Element de compunere însemnînd «sfînt» și care stă înaintea unor nume proprii. La al doilea ceas al dimineții de sîmbătă, la poarta curții și la sfete-Neculai cel bogat era mare îmbulzeală. SADOVEANU, Z. C. 173. Lui sfeti-Ilie i-a dat în samă tunetele. ȘEZ. III 1. – Variantă: sfeti-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sféte saŭ sféti, fem. sféta s. (sîrb. svete, voc. d. svet, fem. sveta). Vechĭ. Rar. Sfîntu, sfînta (numaĭ înaintea unuĭ nume): sfete Neculaĭ (Cog. Let. 3, 224). – Și sv-. – Și azĭ în vest sfet: sfet Ilie (Lung. Univ. 9 Dec. 1929; 3, 5).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfetésc și sfitésc v. tr. (vsl. svĭetiti, a lumina, a arăta, d. svĭet, lumină; rus. svĭetitĭ, a lumina. V. prosfetesc, sfeșnic). Vechĭ. Descoper, arăt, daŭ pe față, daŭ la lumină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfitésc V. sfetesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfeti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetesc, 3 sg. sfetește, imperf. 1 sfeteam; conj. prez. 1 sg. să sfetesc, 3 să sfetească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfeti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetesc, imperf. 3 sg. sfetea; conj. prez. 3 să sfetească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetesc, imperf. 3 sg. sfetea; conj. prez. 3 sg. și pl. sfetească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFETI vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfeti vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÎMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIȘA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂT s. v. clopotar, paracliser, țârcovnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfăt s. v. CLOPOTAR. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sfeti (-tesc, -it), vb. – 1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s. n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s. m. (copac rămuros); sfetilnă, s. f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sfăt2, sfeți, s.m. (reg.) copil de țigan.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M33) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sfeti, sfetescverb
-
- [Amorul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. DLRLC
- Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82. DLRLC
-
- 2. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. DLRLC
- Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. DLRLC
- (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: reuși
-
etimologie:
- svĕtiti DEX '98 DEX '09
sfeteelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere însemnând «sfânt» și care stă înaintea unor nume proprii. DLRLC
- La al doilea ceas al dimineții de sîmbătă, la poarta curții și la sfete-Neculai cel bogat era mare îmbulzeală. SADOVEANU, Z. C. 173. DLRLC
- Lui sfeti-Ilie i-a dat în samă tunetele. ȘEZ. III 1. DLRLC
-