sertiza vt [At: SADOVEANU, O. X, 482 / S și: sertisa / Pzi: ~zez / E: ns cf fr sertir] 1 (C. i. tuburi-cartușe încărcate) A fixa la proiectilele de artilerie și la gloanțele de infanterie, de vânătoare etc. în scopul simplificării manipulării. 2 (C. i. piese tubulare, cilindice sau prismatice) A asambla, a fixa între ele, prin reducerea secțiunii, prin deformarea plastică a pereților uneia dintre piese. 3 A reduce, prin deformare plastică secțiunea de la extremitate, în vederea asamblării cu altă piesă. 4 (Spc; c. i. pietre ornamentale sau prețioase) A fixa într-o montură metalică prin îndoirea marginii monturii sau prin niște gheare ale ei.

SERTIZA, sertizez, vb. I. Tranz. A reduce secțiunea la capătul unei piese tubulare, cilindrice sau prismatice, prin deformarea plastică a pereților ei.

SERTIZA vb. I. tr. A reduce secțiunea la capătul unei piese tubulare prin deformarea plastică a pereților ei. ♦ A fixa proiectilul în tubul cartușului. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o montură. [Cf. fr. sertir].

SERTIZA vb. tr. 1. a asambla, a fixa două piese tubulare prin deformarea plastică a pereților la capătul uneia dintre ele. ◊ a fixa proiectilul în tubul cartușului. 2. a fixa o piatră prețioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. (după fr. sertir)

sertiza vb. I A asambla ◊ „Mașina de sertizat este opera lui S.” R.l. 29 IX 86 p. 1 (după fr. sertir; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

A SERTIZA ~ez tranz. 1) (piese tubulare) A asambla prin deformare plastică a capetelor. 2) (pietre prețioase) A fixa într-o montură. /<fr. sertir

sertiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sertizez, 3 sertizează; conj. prez. 1 sg. să sertizez, 3 să sertizeze

sertiza (a ~) vb., ind. prez. 3 sertizează

sertiza vb., ind. prez. 1 sg. sertizez, 3 sg. și pl. sertizează

sertisa (-sez, -at), vb. – 1. A monta, a fixa o piatră prețioasă. – 2. A împodobi. Fr. sertir, pornind de la part. prezent sertissant.