17 definiții pentru serenadă
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SERENADĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenată s. f.] – Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade.
SERENADĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenată s. f.] – Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
serenadă sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 57 / V: (rar) ~ată, (înv) serin~ / Pl: ~de / E: fr sérénade, ger Serenada] 1 Compoziție muzicală vocală sau (și) instrumentală, cu caracter liric, alcătuită din mai multe părți, care se cântă mai ales noaptea, în aer liber, adesea sub fereastra cuiva (de obicei a iubitei) în semn de prețuire, de dragoste. 2 Concert executat (noaptea) cu o astfel de compoziție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERENADĂ, serenade, s. f. Concert de muzică lirică, vocală sau instrumentală, executat noaptea sub ferestrele cuiva în semn de omagiu sau de dragoste. Ziua n-aveau de lucru, dar seara, cînd era lună, răsuna mahalalele de serenade. GHICA, S. 58. Mi-au venit în gînd să-i dau o serenadă prin care să-i pot face cunoscută starea jalnică a sufletului meu. ALECSANDRI, T. I 78. Sînt multe fete în Granadă, Și la Sevilla se găsesc, Pre care ades c-o serenadă Amorezații le-amăgesc. NEGRUZZI, S. II 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERENADĂ s.f. Concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic care se execută seara sau noaptea sub fereastra cuiva în semn de omagiu sau de dragoste; compoziție muzicală pentru acest gen de concert. [Var. serenată s.f. / < fr. sérénade, cf. it., sp. serenata < lat. serenus – senin, germ. Serenade].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERENADĂ s. f. 1. concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic, care se execută noaptea, în aer liber, sub fereastra cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. 2. piesă muzicală vocală sau instrumentală de formă liberă. (< fr. sérénade, germ. Serenade, it., sp. serenata)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SERENADĂ ~e f. 1) Cântec interpretat noaptea sub ferestrele unei persoane în semn de omagiu sau de dragoste. 2) Compoziție muzicală cu caracter liric. [G.-D. serenadei] /<fr. sérenade, germ. Screnade, it. serenata
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
serenadă f. concert dat în stradă seara sau noaptea sub ferestrele cuiva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*serenádă f., pl. e (fr. sérénade, d. it. serenata, d. sereno, senin). Cîntec (saŭ concert) cîntat noaptea supt ferestrele cuĭva în semn de simpatie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERENATĂ s. f. v. serenadă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERENATĂ s. f. v. serenadă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
serenată sf vz serenadă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
serinadă sf vz serenadă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERENATĂ s.f. v. serenadă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
serenadă s. f., g.-d. art. serenadei; pl. serenade
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
serenadă s. f., g.-d. art. serenadei; pl. serenade
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
serenadă s. f., g.-d. art. serenadei; pl. serenade
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
serenadă (< it. serenata; fr. sérénade; engl. serenade; germ. Nachmusik/Ständchen), piesă vocală sau instrumentală care nu presupune o formă fixă, de factură vioaie, populară, îndeplinind o funcție de divertisment, destinată inițial execuției nocturne în aer liber, în scopul omagierii uneia sau mai multor persoane. I. 1. S. vocală, cu accentuat caracter pop., ce nu comportă o formă prestabilită. Cultivată cu predilecție de trubaduri*, Minnesängeri*, hidalgos, care o cântau acompaniindu-se de instr. cu coarde ciupite; a fost inclusă în operă* (ex.: Mozart, Don Giovanni; Paisiello, Bărbierul din Sevilla; Rossini, opera omonimă; Wagner, Maeștrii cântăreți din Nürnberg). 2. S. instrumentală ce se dezvoltă în sec. 18, ca lucrare cu caracter de divertisment, fiind alcătuită dintr-un număr variabil de piese (asemănătoare, prin aceasta, cu divertismentul* și cu suita*). Influența formei de sonată* este pusă în evidență de caracterul dezvoltator al unora dintre părțile s. Deși componența ciclului* nu este dictată de legi riguroase, se impun, cu timpul, două mișcări: marșul* (situat la începutul sau la sfârșitul ciclului) și Menuetul* (plasat între două mișcări allegro sau între un allegro și un andante). (Ex. Mozart, Eine klaine Nachmusik, K.V. 525; Haffner Serenade, K.V. 250; Beethoven, S. pentru trio de coarde, op. 11, S. pentru fl., vl. și violă, op. 25; Ceaikovski, S. pentru orch. de coarde; Reger, S. pentru orch.; Schönberg, S. pentru bas și 7 instr., op. 24; Stravinski, S. pentru pian). II. Lucrare muzical-dramatică cultivată în sec. 17 și 18, de dimensiuni reduse fără a necesita un aparat scenic, bazată pe subiecte pastorale, liturgice sau antice. (Ex. Händel, Acis, Galatea și Polifemo.)
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
serenadă, serenade s. f. (intl.) 1. rechizitoriu. 2. pledoaria avocatului poporului.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
serenadă, serenadesubstantiv feminin
- 1. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ziua n-aveau de lucru, dar seara, cînd era lună, răsuna mahalalele de serenade. GHICA, S. 58. DLRLC
- Mi-au venit în gînd să-i dau o serenadă prin care să-i pot face cunoscută starea jalnică a sufletului meu. ALECSANDRI, T. I 78. DLRLC
- Sînt multe fete în Granadă, Și la Sevilla se găsesc, Pre care ades c-o serenadă Amorezații le-amăgesc. NEGRUZZI, S. II 112. DLRLC
-
- 2. Piesă muzicală vocală sau instrumentală de formă liberă. MDN '00
etimologie:
- sérénade DEX '09 DEX '98 DN
- serenata DEX '09 DEX '98 DN
- Serenade DEX '09 DEX '98 DN