2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEPARAT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții, nu e în legătură cu alții; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. – V. separa.
SEPARAT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții, nu e în legătură cu alții; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. – V. separa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
separat, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 119 / V: (reg) ~per~ / Pl: ~ați, ~e / E: separa] 1 a Care a încetat să mai fie împreună (cu cineva sau ceva) Si: despărțit, izolat. 2 a Care a fost desprins (ca element independent) dintr-un ansamblu. 3 a Care este independent (de cineva sau de ceva). 4 a Care a constituit o delimitare. 5 a (Îs) Pace ~ă Pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. 6 av În mod independent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARAT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții; deosebit; care a fost despărțit sau izolat dintr-un complex. V. distinct. Casa lui Toderici găzduia, în două odăi separate, gînduri și întîmplări din două lumi. VORNIC, P. 179. Nu e de loc adevărat că artiștii mari și-au creat o lume separată. Ei au luat o parte adîncă la durerile altora. IONESCU-RION, c. 105. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, separîndu-se de aliații săi de război. ◊ Expr. A face opinie separată v. opinie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARAT, -Ă adj. Aparte, izolat. [Cf. fr. séparé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial v. A SEPARA și A SE SEPARA. ◊ Pace ~tă pace încheiată de un stat în mod izolat de aliații săi. /v. a (se) separa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
separat a. despărțit, deosebit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*separát, -ă adj. Despărțit. Adv. A trimete separat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
separa [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 51/2 / Pzi: separ și (înv) ~r'ez / E: fr séparer, lat separare] 1 vt A face să înceteze să mai fie împreună (cu cineva sau ceva) Si: a despărți, a izola, (rar) a segrega. 2 vt (C. i. elemente ale unui ansamblu) A desprinde dintr-un ansamblu. 3 vt (C. i. o mulțime, un ansamblu etc.) A împărți în mai multe elemente Si: a descompune, a divide, a diviza, a fracționa, a scinda. 4 vt A diferenția (de cineva sau de ceva). 5 vr (Rar) A se izola de viața socială. 6 vr (Rar; spc; d. persoane de sex opus) A se despărți (37). 7 vr (Pex; d. soți) A divorța (1). 8 vr (Nob; d. organe legislative) A se dizolva (4). 9-10 vri (Fiz; d. o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seperat, ~ă a vz separat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARA, separ, vb. I. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a izola. Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARA vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. separ. / < fr. séparer, it., lat. separare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARA vb. tr., refl. 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE SEPARA mă separ intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărți; a se detașa. /<fr. séparer, lat. separare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SEPARA separ tranz. (obiecte sau persoane aflate la un loc) A face să se separe; a despărți. /<fr. séparer, lat. separare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
separà v. a despărți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sepár, a -á v. tr. (lat. sé-paro, -paráre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre- și re-par). Despart: a separa ramura de trunchĭ, a separa grîu de neghină, a separa doĭ cînĭ care se bat, apa separă insula de continent. V. bășcăluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
separa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 separă; conj. prez. 1 sg. să separ, 3 să separe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
separa (a ~) vb., ind. prez. 3 separă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
separa vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 sg. și pl. separă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEPARAT adj., adv. 1. adj. despărțit, izolat, răzlețit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărțit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secția ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. și reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEPARAT adj., adv. 1. adj. despărțit, izolat, răzlețit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărțit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secția ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. și reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorța. 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a (se) despărți, a divorța, (înv.) a (se) împărți. (Soții s-au ~.) 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a despărți. (A ~ o incintă în spații mai mici.) 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
vorbim împreună și ne înțelegem separat prov. (adol.) folosit pentru a sublinia incompatibilitatea punctelor de vedere ale interlocutorilor.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
separat, separatăadjectiv
- 1. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții, nu e în legătură cu alții; care a fost izolat dintr-un complex. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Casa lui Toderici găzduia, în două odăi separate, gînduri și întîmplări din două lumi. VORNIC, P. 179. DLRLC
- Nu e de loc adevărat că artiștii mari și-au creat o lume separată. Ei au luat o parte adîncă la durerile altora. IONESCU-RION, C. 105. DLRLC
- 1.1. Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- separa DEX '09 DEX '98 DN
separa, separverb
-
- Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1. DLRLC
-
- 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- séparer DEX '09 DEX '98 DN
- separare DEX '09 DEX '98 DN