senzitiv, ~ă a [At: PROT.-POP., N. D. / S și: sensitiv / Pl: ~i, ~e / E: fr sensitif] 1 a Care are proprietatea sau facultatea de a simți. 2 a Care se raportează la senzații (7). 3 a Senzorial (3). 4 a (Rar; d. mașini) Sensibil (6). 5 a Care este dotat cu o sensibilitate (7) excesivă. 6 a Care se caracterizează printr-o sensibilitate (1) excesivă. 7-8 sf, a (Bot; șîc mimoză ~ă) Mimoză cu frunzele penate, foarte sensibile, care, la cea mai mică atingere, se strâng, cu florile mici, roz, dispuse în capitule, adesea cultivată ca plantă ornamentală (Mimosa pudica).

SENZITIV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Care se raportă la simțuri sau la senzații; senzorial. Organ senzitiv. 2. Înzestrat cu sensibilitate, sensibil. Plante senzitive. ◊ Mimoză senzitivă (și substantivat, f.) v. mimoză.

SENZITIV, -Ă adj. 1. Referitor la simțuri, de simțuri. 2. Care are facultatea de a simți; sensibil. [< fr. sensitif].

SENZITIV, -Ă I. adj. 1. senzorial (I, 2) 2. care are facultatea de a simți. II. adj., s. m. f. (persoană) de o sensibilitate excesivă. III. s. f. plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere (< fr. sensitif, lat. sensivitus)

SENZITIV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de simțuri; legat de simțuri. 2) Care simte; cu facultatea de a simți. /<fr. sensitif

sensitiv a. care are facultatea de a simți; toate animalele sunt sensitive.

*sensitív, -ă adj. (mlat. sensitivus, fr. sensitif). Sensibil, simțitor, care simte: toate animalele-s sensitive. Relativ la simțurĭ sau la sensațiune: facultatea sensitivă. S. f. O plantă leguminoasă ale căreĭ foĭ se strîng cînd le atingĭ (Se numește și mimoză). Fig. Persoană care se sperie, se supără saŭ se emoționează dintr’un nimic. – Fals senz-.

senzitiv adj. m., pl. senzitivi; f. senzitivă, pl. senzitive

senzitiv adj. m., pl. senzitivi; f. senzitivă, pl. senzitive

senzitiv adj. m., pl. senzitivi; f. sg. senzitivă, pl. senzitive

senzitiv

SENZITIV adj. v. senzorial.

SENZITIV adj. senzorial, (rar) senzațional. (Organ ~.)