SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire.

sedimentar, ~ă [At: COBÎLCESCU, G. 14/5 / Pl: ~i, ~e / E: fr sédimentaire] 1 a (D. formații geologice, terenuri, depuneri etc.) Caracteristic sedimentului (2). 2 a (D. formații geologice, terenuri, depuneri etc.) Constituit din sediment (2). 3 a (Spc; d. roci) Care rezultă prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente transportate de vânturi, de ape sau de ghețari, prin precipitarea chimică în ape sau sub acțiunea unor organisme. 4-5 sm, a (Șîs Rocă ~ă) Rocă formată prin sedimentare (2). 6 a (Îs) Proces ~ Proces de formare a sedimentelor.

SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire.

SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2), format prin sedimentare. Rocă sedimentară.

SEDIMENTAR, -Ă Care are caracteristicile unui sediment; format prin sedimentare. [Cf. fr. sédimentaire].

SEDIMENTAR, -Ă adj. caracter de sediment; format prin sedimentare. ♦ rocă ~ă = rocă prin depunerea materialului provenit din alterarea sau dezagregarea altor roci, transportat de vânturi, ape ori ghețari, sau prin depunerea resturilor de organisme. (< fr. sédimentaire)

SEDIMENTAR ~ă (~i, ~e) geol. Care are caracter de sediment; care s-a format prin a se sedimenta. Rocă ~ă. /<fr. sédimentaire

sedimentar a. ce are caracterul unui sediment: terenuri sedimentare.

*sedimentár, -ă adj. (d. sediment; fr. sédimentaire). Format din sediment: teren sedimentar.

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sedimentară, pl. sedimentare

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sedimentară, pl. sedimentare

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sg. sedimentară, pl. sedimentare

sedimentar, (engl.= sedimentary) referitor la un proces natural, totdeauna exogen, care a condus la acumularea de sedimente, sau referitor la un dep. rezultat prin sedimentare. sedimentologie, (engl.= sedimentology) știința care se ocupă cu studiul sedimentelor – act. din p.d.v. al caracterelor petrografice, sistematizării și genezei lor. S. analizează în special ansamblul de factori care controlează procesul de sedimentare la supr. scoarței și oferă sugestii pentru reconstituirea condițiilor de formare a rocilor sedim. S. este strâns legată de petrologia sedimentară, împreună cu care studiază toate formațiunile sedim. de la suprafața scoarței terestre.

cortegiu sedimentar ( engl.= systems tract), în → stratigrafia secvențială, unitate care include asociații de sedimente cu trăsături faciale diferite, care s-au depus simultan și care prezintă variații laterale semnificative; C.s. sunt delimitate de suprafețe (linii) de timp, iar intervalul în care s-au format își găsește un corespondent pe → curba eustatică. (Ex. c.s. de mare joasă, c.s. de mare înaltă).

SEDIMENTÁR, -Ă (< fr.) adj. Cu caracter de sediment, format prin sedimentare. ◊ Proces s. = proces de formare a sedimentelor. Rocă s. = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente, transportate de vânturi, ape ori ghețari (roci clastice terigene sau detritice) prin precipitarea chimică în ape (roci de precipitare) sau prin acumularea organismelor moarte sau a unor produse organice (roci biologice sau organogene). Principalele r.s. sunt: argilele, marnele, gresiile, calcarele, conglomeratele, caustobiolitele.