secționare sf [At: LTR² / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: secționa] 1 Divizare în mai multe secțiuni (14) Si: tăiere, fracționare. 2-4 Secțiune² (1, 7-8).

SECȚIONARE, secționări, s. f. Acțiunea de a secționa.

SECȚIONARE s.f. Acțiunea de a secționa și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < secționa].

secționa vt [At: BARCIANU / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr sectionner] 1 A diviza în mai multe secțiuni (14) Si: a tăia, a fracționa. 2 (Spc) A tăia (imaginar) cu un plan transversal. 3 (Med; spc; c. i. organe, țesuturi, nervi etc.) A tăia (de obicei transversal). 4 (Rar; c. i. orașe mari) A împărți în sectoare (8).

SECȚIONA, secționez, vb. I. Tranz. A face o secțiune, a tăia, a divide prin secțiuni. Galerii de sute de metri secționează profilul încrustat al muntelui. BOGZA, Ț. 10.

SECȚIONA vb. I. tr., refl. A (se) împărți în fragmente, a (se) tăia, a (se) divide. [Pron. -ți-o-. / < fr. sectionner].

SECȚIONA vb. tr. a împărți în fragmente, a tăia, a divide. (< fr. sectioner)

A SECȚIONA ~ez tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în secțiuni. 2) A despica printr-o secțiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. sectionner

secționà v. a divide în secțiuni.

*secționéz v. tr. (fr. sectionner, d. section, secțiune). Despart în sectoare: a secționa o comună.

secționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. secționării; pl. secționări

secționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. secționării; pl. secționări

secționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. secționării; pl. secționări

secționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. secționez, 3 secționează; conj. prez. 1 sg. să secționez, 3 să secționeze

secționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 secționează

secționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. secționez, 3 sg. și pl. secționează

SECȚIONARE s. 1. v. împărțire. 2. secțiune, tăiere. (~ unui tendon.)

SECȚIONARE s. 1. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.) 2. secțiune, tăiere. (~ unui tendon.)

SECȚIONA vb. v. împărți.

SECȚIONA vb. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, îmbucătăți, a împărți, a scinda, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.)

SECȚIONÁRE (< secționa) s. f. 1. Operație de tăiere în bucăți a unui obiect, a unui corp. 2. Împărțire sau tăiere imaginară a unui întreg în secțiuni în vederea unei utilizări mai bune sau a exploatării în condiții optime (ex. s. a unei linii de cale ferată în zone, s. a liniei de contact prin separatoare la o instalație de tracțiune electrică etc.).