18 definiții pentru sculptură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCULPTURĂ, (2) sculpturi, s. f. 1. Ramură a artelor plastice care își propune să creeze imagini artistice în trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei școli, unei epoci, unui popor sau unui sculptor. 2. Operă artistică din domeniul sculpturii (1), lucrare a unui sculptor; ornament sculptat. – Din fr. sculpture, lat. sculptura.

sculptu sf [At: CR (1829) 2692/19 / V: (înv) ~ltu / Pl: ~ri / E: fr sculpture, lat sculptura] 1 Operă artistică în trei dimensiuni sau în relief, executată de un sculptor Si: (înv) scobitură (7), săpătură (2), cioplitură. 2 Ornament sculptat2 (2) Si: (înv) scobitură (8), săpătură (13), cioplitură. 3 (Lsg; csc; de obicei urmat de determinări care indică apartenența, felul) Totalitate a sculpturilor unui sculptor, unei școli, unei epoci etc. (care reflectă un stil specific). 4 Mod de interpretare artistică a realității în imagini vizuale, redate tridimensional sau în relief prin cioplirea sau modelarea unui material. 5 Artă plastică având la bază sculptura (4) Si: (înv) cioplitură, săpătură (14).

SCULPTURĂ, sculpturi, s. f. 1. Ramură a artelor plastice care își propune să creeze imagini artistice în trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei școli, unei epoci, unui popor sau unui sculptor. 2. Operă artistică din domeniul sculpturii (1), lucrare a unui sculptor; ornament sculptat. – Din fr. sculpture, lat. sculptura.

SCULPTURĂ, sculpturi, s. f. 1. Arta de a exprima sentimente și idei prin imagini plastice în trei dimensiuni, în materiale plastice sau dure. 2. Operă, lucrare a unui sculptor. O sculptură mare în mijloc: un nud de femeie. CAMIL PETRESCU, T. II 7. În ruinele zidurilor au rămas încă sculpturi de cruci și arme de pe vremea rătăcitorilor cavaleri. BART, S. M. 48. Chiar și în muzeul nostru, unde nu ne prea putem lăuda pînă acum cu multe sculpturi antice, tot însă se văd două scene vînătorești. ODOBESCU, S. III 69. ♦ Ornament sculptat. Minunatele sculpturi decorative în stil popular... împodobesc sălile Teatrului muzical. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 53, 1/2.

SCULPTU s.f. 1. Arta de a reprezenta plastic, tridimensional, formele naturii vii, diferite ornamente etc. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei epoci sau unui sculptor. 2. Operă de sculptură (1); ornament sculptat. [Cf. fr. sculpture, lat. sculptura].

SCULPTU s. f. 1. arta de a reprezenta plastic, tridimensional, formele naturii vii, diferite ornamente etc. ◊ fel de a sculpta caracteristic unei epoci sau unui sculptor. 2. operă artistică prin sculptură (1); ornament sculptat. (< fr. sculpture, lat. sculptura)

SCULPTURĂ ~i f. 1) Arta de a reda plastic imagini prin cioplirea sau modelarea unor materiale dure sau maleabile; artă a sculptării. 2) Creație artistică sculptată; operă realizată de un sculptor. 3) Ansamblu specific de opere sculptate. [G.-D. sculpturii] /<fr. sculpture, lat. sculptura

sculptură f. 1. arta de a sculpta; 2. lucrare sculptată.

*sculptúră f., pl. ĭ (lat. sculptura). Arta de a sculpta: sculptura a ajuns la o mare înălțime la vechiĭ Grecĭ și la Italienĭ. Lucrare sculptată: sculpturile luĭ Fidias. V. statuarie.

pointi-sculptură s. f. (arte) ◊ „Tânăra artistă M.C. (Franța) execută portrete folosind, în loc de tradiționalul penel și nu mai puțin tradiționalele culori, un material neobișnuit: cuie minuscule. Folosind această tehnică inedită, pe care a botezat-o «pointi-sculptură», ea a realizat unele lucrări [...] apreciate drept reușite.” Sc. 27 XII 77 p. 5 [pron. poanti-sculptu] (din fr. pointi[llé] + sculptură, după model fr.)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sculptu (desp. sculp-tu-) s. f., g.-d. art. sculpturii; (opere) pl. sculpturi

sculptu (sculp-tu-) s. f., g.-d. art. sculpturii; (opere) pl. sculpturi

sculptu s. f., g.-d. art. sculpturii; (opere) pl. sculpturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCULPTU s. (înv.) cioplitură, săpătură, scobitură. (Învață ~; o ~ în marmură.)

SCULPTU s. (înv.) cioplitură, săpătură, scobitură. (Învață ~; o ~ în marmură.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCULPTÚRĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Artă a reprezentării tridimensionale a imaginilor prin volume și suprafețe organizate în spațiu (v. basorelief, altorelief, ronde-bosse). După destinașia ei este: s. statuară, s. de postament, s. monumental-decorativă (subordonată arhitecturii). După materialul și tehnica folosită, s. poate fi modelată (în lut, ceară etc.), turnată (în metal după un tipar) sau cioplită (în piatră, lemn, os, fildeș etc.). Cunoscută încă din preistorie, s. a evoluat continuu, cunoscând o largă dezvoltare în Antic., în arta precolumbiană, în arta elenistică, bizantină, a Renașterii europene și apoi în cadrul școlilor moderne. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei epoci sau unui sculptor. 2. Operă aparținând sculpturii (1).

Intrare: sculptură
sculptură substantiv feminin
  • silabație: sculp-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sculptu
  • sculptura
plural
  • sculpturi
  • sculpturile
genitiv-dativ singular
  • sculpturi
  • sculpturii
plural
  • sculpturi
  • sculpturilor
vocativ singular
plural
scultură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sculptu, sculpturisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Ramură a artelor plastice care își propune să creeze imagini artistice în trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Fel de a sculpta caracteristic unei școli, unei epoci, unui popor sau unui sculptor. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Operă artistică din domeniul sculpturii, lucrare a unui sculptor; ornament sculptat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O sculptură mare în mijloc: un nud de femeie. CAMIL PETRESCU, T. II 7. DLRLC
    • format_quote În ruinele zidurilor au rămas încă sculpturi de cruci și arme de pe vremea rătăcitorilor cavaleri. BART, S. M. 48. DLRLC
    • format_quote Chiar și în muzeul nostru, unde nu ne prea putem lăuda pînă acum cu multe sculpturi antice, tot însă se văd două scene vînătorești. ODOBESCU, S. III 69. DLRLC
    • format_quote Minunatele sculpturi decorative în stil popular... împodobesc sălile Teatrului muzical. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 53, 1/2. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.