scor sn [At: IORDAN, L. R. A. 499 / Pl: ~uri / E: fr, eg score] 1 Raport între punctele marcate de ambele echipe într-o întrecere sportivă. 2 Rezultat reflectat de scor (1). 3 (Îs) ~ alb Meci nul.

SCOR, scoruri, s. n. Raportul dintre punctele cîștigate și cele pierdute la o întrecere sportivă. Jocul a luat sfîrșit cu scorul de 1-0 în favoarea echipei R.P.R. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707.

SCOR s.n. (Sport) Raportul dintre punctele cîștigate și cele pierdute într-o competiție. ♦ Scor alb = rezultatul unui meci în care nici una dintre echipe nu a reușit să marcheze vreun gol; meci nul. [Pl. -ruri. / < fr., engl. score].

SCOR s. n. raportul dintre punctele câștigate și cele pierdute într-o competiție sportivă. ♦ ~ alb = meci nul. (< fr. score)

SCOR ~uri n. Rezultat, exprimat în puncte câștigate și pierdute într-o competiție sportivă, care reflectă raportul de forțe dintre doi concurenți sau două echipe. /<fr., engl. score

scor-fluviu s. n. (sport) Scor foarte mare ◊ „U.T.A. a suferit o înfrângere la un scor-fluviu.” Sc. 3 XI 69 p. 3. ◊ „Am jucat în două partide încheiate cu scoruri-fluviu.” I.B. 15 X 73 p. 3. ◊ „Fotbaliștii români și-au dat seama destul de repede că pot realiza un scor-fluviu.” R.l. 12 V 75 p. 5 (din scor + fluviu)

scor-limită s. n. (sport) Scor minim ◊ „La prima vedere, elvețienii, după scorul-limită din fața echipei vest-germane, par a fi mai redutabili decât francezii.” Sc. 28 II 70 p. 7. ◊ „14 [meciuri] s-au încheiat cu scorul-limită de 10.” I.B. 5 X 70 p. 4 (din scor + limită)

scor s. n., pl. scoruri

scor s. n., pl. scoruri

scor s. n., pl. scoruri

scor alb expr. (în sport) zero la zero.