SCIENTISM s. n. Concepție filosofică inițiată la sfârșitul sec. XIX, potrivit căreia științele moderne ale naturii oferă singurul mod de cunoaștere sigură. [Pr.: sci-en-] – Din fr. scientisme.

scientism sn [At: RALEA, S. T. I, 148 / P: sci-en~ / V: (rar) ști~, științism / Pl: ? / E: fr scientisme, it scientismo] 1 Doctrină pozitivistă inițiată în sec. XIX și manifestată prin afirmarea multilaterală a spiritului științific și adesea prin absolutizarea rolului științei. 2 Tendință, fel de manifestare caracteristice scientismului (1).

SCIENTISM s. n. Concepție filozofică inițiată la sfârșitul sec. XIX și manifestată prin afirmarea multilaterală a spiritului științific (și adesea prin absolutizarea rolului științei). [Pr.: sci-en-] – Din fr. scientisme.

SCIENTISM¹ s.n. Concepție de esență pozitivistă care consideră știința concepută ca un ansamblu de cunoștințe exacte, singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii. ♦ Poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. [Pron. sci-en-. / < fr. scientisme, cf. it. scientismo].

SCIENTISM² s.n. Doctrină și practică a unei secte creștine din Statele Unite ale Americii, fundată pentru a combate prin rugăciune orice rău fizic sau moral. [Pron. sci-en-. / cf. it. scientismo, engl. scientism].

SCIENTISM s. n. 1. concepție filozofică pozitivistă care consideră că știința, concepută ca un ansamblu de cunoștințe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicații „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii; fetișizare a științei. 2. poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme)

SCIENTISM m. Concepție care absolutizează rolul științei în dezvoltarea societății. [ Sil. sci-en-] /<fr. scietisme, it. scientismo

știențism sn vz scientism

științism sn vz scientism

scientism (desp. sci-en-) s. n.

scientism (sci-en-) s. n.

scientism s. n. (sil. sci-en-)