scadent, ~ă a [At: FILIMON, O. II, 227 / Pl: ~nți, ~e / E: it scadente] 1 (Îvr; d. lucrări, realizări etc.) Cu scăderi de calitate. 2 (D. datorii obligații) Care a ajuns la scadență (1). 3 (D. termene) La care trebuie onorată o datorie.

scadență sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: it scadenza] 1 Termen de plată pentru o datorie Si: (pop) soroc (1), (înv) vadea. 2 Expirare a scadenței (1). 3 (Pgn) Dată la care trebuie să se producă ceva.

SCADENT, -Ă, scadenți, -te, adj. (Despre datorii, obligații) Ajuns la termenul prevăzut; care expiră, care trebuie plătit, achitat.

SCADENȚĂ, scadențe, s. f. Termen de plată, soroc; expirare a unei polițe, a unei datorii. Stamati aștepta cu groază scadența polițelor. BART, E. 239. Scoțînd carnetul, întinse un creion ș-o foaie de hîrtie lui Lambrino și-ncepu a-i dicta sumele datorate, cu indicarea dobînzii și scadenței lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. ◊ Fig. Noaptea care venea era noaptea paștelui; scadența făgăduielii lui Gheorghe. CARAGIALE, O. I 285.

SCADENT, -Ă adj. (Despre datorii, obligații) Ajuns la scadență, care expiră, care trebuie plătit. 2. (Despre plante cu tulpina scurtă) Care se agață de alte plante sau obiecte cu ajutorul cîrceilor. [< it. scadente].

SCADENȚĂ s.f. Expirare a unei polițe sau a unei datorii; termen de plată. ♦ (P. ext.) Termenul cînd trebuie să se împlinească ceva. [< it. scadenza].

SCADENT, -Ă adj. 1. (despre datorii, obligații) ajuns la scadență, care expiră, care trebuie plătit. 2. (despre plante cu tulpina scurtă) care se agață de alte plante sau obiecte cu ajutorul cârceilor. (< it. scadente)

SCADENȚĂ s. f. termen de plată pentru o datorie, o poliță, o obligație; expirare a acestui termen. (< it. scadenza)

SCADENT ~tă (~ți, ~te) (despre datorii) Care trebuie achitat; ajuns la termenul de plată. /< it. scadente

SCADENȚĂ ~e f. 1) Dată la care expiră termenul de achitare a unei datorii sau de efectuare a unei operații financiare. 2) fig. Dată la care urmează să se realizeze o obligație. /< it. scadenza

scadență f. termen de plată.

*scadént, -ă adj. (it. scadente). Care scade (expiră): poliță scadentă curînd.

*scadénță f., pl. e (it. scadenza. V. scad, cadență). Corn. Expirarea uneĭ polițe saŭ a alteĭ hîrtiiĭ, termin de plată: mîne e scadența polițeĭ.

scadent adj. m., pl. scadenți; f. scadentă, pl. scadente

scadență s. f., g.-d. art. scadenței; pl. scadențe

scadent adj. m., pl. scadenți; f. scadentă, pl. scadente

scadență s. f., g.-d. art. scadenței; pl. scadențe

scadent adj. m., pl. scadenți; f. sg. scadentă, pl. scadente

scadență s. f., g.-d. art. scadenței; pl. scadențe

scadență, -țe.

SCADENȚĂ s. (FIN., EC.) termen, (pop.) soroc, (prin Ban.) roc, (înv.) diorie, vadea. (Polița a ajuns la ~.)

SCADENȚĂ s. (FIN., EC.) termen, (pop.) soroc, (prin Ban.) roc, (înv.) diorie, vadea. (Polița a ajuns la ~.)