2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SANCȚIONARE, sancționări, s. f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa.
SANCȚIONARE, sancționări, s. f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sancționare sf [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / V: (înv) ~iun~ / Pl: ~nări / E: sancționa] 1 Ratificare a unei legi, a unei decizii, a unei stări de fapt. 2 Aplicare a unei sancțiuni (6) Si: pedepsire. 3 (Pex) Dezaprobare (a cuiva sau a ceva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCȚIONARE, sancționări, s. f. Acțiunea de a sancționa. 1. Confirmare, aprobare, consfințire a unei legi, a unei dispoziții, a unui act. 2. Aplicare a unei pedepse; pedepsire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCȚIONARE s.f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei; confirmare, pedepsire, sancțiune. [< sancționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sanctionner.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sanctionner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
sancționa vt [At: AR (1829), 1472/32 / V: (înv) ~iuna, ~nț ~, ~ni[1] / Pzi: ~nez / E: fr sanctionner] 1 A confirma printr-o sancțiune (1). 2 A da un caracter legal sau oficial. 3 (Pgn) A recunoaște drept valabil, adevărat, just etc. 4 A conferi un caracter durabil. 5 A consacra (5). 6 (Și prin lărgirea sensului) A aplica o sancțiune (6) Si: a pedepsi. 7 (Pex) A dezaproba (1).
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sanționi — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sancțiuna v vz sancționa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sancțiunare sf vz sancționare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sanționa v vz sancționa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sanționi[1] v vz sancționa
- În definiția principală, această variantă este tipărită: sancționi — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. ext. a încuviința, a statornici, a consfinți. În urma unei cereri formale a unei deciziuni a Consiliului de Miniștri sancționate de domn. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. 2. A aplica o pedeapsă, a pedepsi. – Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCȚIONA vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCȚIONA vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SANCȚIONA ~ez tranz. 1) (legi, dispoziții, acte etc.) A confirma printr-o semnătură; a aproba; a ratifica. 2) (persoane) A pedepsi, aplicând o sancțiune. [Sil. -sanc-ți-o-na] /<fr. sanctionner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sancționà v. a da sancțiune, a confirma.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* sancționéz v. tr. (d. sancțiune; fr. sanctionner). Daŭ sancțiune, confirm, întăresc: a sancționa o lege. Pedepsesc, aplic o sancțiune: l-a sancționat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sancționare (desp. sanc-ți-o-) s. f., g.-d. art. sancționării; pl. sancționări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sancționare (sanc-ți-o-) s. f., g.-d. art. sancționării; pl. sancționări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sancționare s. f. (sil. sanc-ți-o-), g.-d. art. sancționării; pl. sancționări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sancționa (a ~) (desp. sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. sancționez, 3 sancționează; conj. prez. 1 sg. să sancționez, 3 să sancționeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sancționa (a ~) (sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 3 sancționează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sancționa vb. (sil. sanc-ți-o-), ind. prez. 1 sg. sancționez, 3 sg. și pl. sancționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SANCȚIONARE s. I. 1. v. pedepsire. 2. v. penalizare. II. v. confirmare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SANCȚIONARE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SANCȚIONARE s. (JUR.) 1. pedepsire. (~ unei contravenții.) 2. confirmare, consacrare, consfințire, întărire, ratificare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (~ a unei legi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sancționare s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCȚIONA vb. v. blama, condamna, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SANCȚIONA vb. I. 1. v. pedepsi. 2. v. penaliza. II. v. confirma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sancționa vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCȚIONA vb. (JUR.) 1. a pedepsi. (L-a ~ cu amendă.) 2. a confirma, a consacra, a consfinți, a întări, a ratifica, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sanc-ți-o-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: sanc-ți-o-na
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sancționare, sancționărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: confirmare pedepsire sancțiune
etimologie:
- sancționa DEX '09 DEX '98 DN
sancționa, sancționezverb
- 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În urma unei cereri formale a unei deciziuni a Consiliului de Miniștri sancționate de domn. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. DLRLC
- 1.1. Consfinți, statornici, încuviința. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: consfinți statornici încuviința
-
etimologie:
- sanctionner DEX '09 DEX '98 DN