18 definiții pentru sacrament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACRAMENT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

SACRAMENT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

sacrament sn [At: (a. 1651) BV I, 178 / V: (înv) ~rem~, șa~, șacramentom, (reg) ~nț, ~minte / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat sacramentum, ger Sakrament, fr sacrement] 1 (În religia catolică) Fiecare dintre cele șapte taine bisericești. 2 (Spc) Taina cuminecăturii. 3 (art) Imprecație în care sunt invocate ori subînțelese lucrurile sfinte. corectat(ă)

SACRAMENT, sacramente, s. n. Nume dat de catolici fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești.

SACRAMENT s.n. Taină bisericească; (spec.) împărtășania la catolici. [Pl. -te, -turi. / < lat. sacramentum < sacrare – a sfinți, cf. it. sacramento, fr. sacrament].

SACRAMENT s. n. (la catolici) taină bisericească. (< lat. sacramentum, germ. Sakrament, fr. sacrement)

SACRAMENT ~e n. (în religia catolică) Fiecare dintre cele șapte taine sfinte. /<lat. sacramentum, germ. Sakrament, fr. sacrement

sacrament n. taină bisericească și în special sfânta grijanie.

* sacramént n., pl. e (lat. sacramentum). Taĭnă bisericească, mister.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sacrament (desp. sa-cra-) s. n., pl. sacramente

sacrament (sa-cra-) s. n., pl. sacramente

sacrament s. n. (sil. -cra-), pl. sacramente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SACRAMENT s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit.

sacrament s. v. CUMINECARE. CUMINECĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂȘANIE. ÎMPĂRTĂȘIRE. ÎMPĂRTĂȘIT.

Intrare: sacrament
sacrament1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: sa-cra-ment info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacrament
  • sacramentul
  • sacramentu‑
plural
  • sacramente
  • sacramentele
genitiv-dativ singular
  • sacrament
  • sacramentului
plural
  • sacramente
  • sacramentelor
vocativ singular
plural
sacrament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacrament
  • sacramentul
  • sacramentu‑
plural
  • sacramenturi
  • sacramenturile
genitiv-dativ singular
  • sacrament
  • sacramentului
plural
  • sacramenturi
  • sacramenturilor
vocativ singular
plural
șacramentom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șacrament
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sacrement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sacraminte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sacramenț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sacrament, sacramentesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.