opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUTIER, -Ă, rutieri, -e, adj. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. routier.

RUTIER, -Ă, rutieri, -e, adj. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. routier.

rutier, ~ă [At: S. C. ȘT. (IAȘI) 1956, II, 70 / Pl: ~i, ~e / E: fr routier] 1 a Care ține de circulația sau de transportul pe drumuri și șosele. 2 a Referitor la drumuri și șosele. 3 a (Îs) Transport ~ Transport pe șosele. 4-5 sn, a (îs) Tractor (sau autotractor) ~ (Tractor) cu remorcă pentru transportul pe șosele. 6 a (Îs) Mașină ~ă Mașină folosită la construirea șoselelor. 7 sm (rar sf) Ciclist (1).

RUTIER, -Ă, rutieri, -e, adj. (Franțuzism) Care se referă la drumuri și la șosele; privitor la drumuri și șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor prevăzut cu roți cu cauciuc și cu remorcă, servind pentru tracțiunea pe șosele. Tractorul rutier se opri în fața lor, scîrțîind înfundat. MIHALE, O. 97. Claxonînd strident, un tractor rutier tîra încotrova o platformă încărcată cu zarzavat. GALAN, B. I 16. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. Unul dintre cele două rutiere nu va putea face nimic altceva decît să transporte motorina la gară. MIHALE, O. 78. Adunîndu-și puterile, Filip goni în urma rutierului. GALAN, B. I 16.

RUTIER, -Ă adj. Referitor la drumuri, la șosele. ♦ Transport rutier = transport făcut pe șosea; tractor rutier = tractor rapid, în general cu roți, folosit în orașe și pe șosele la transportarea remorcilor. // s.m. Ciclist participant la întrecerile sportive care se desfășoară pe șosele. [Pron. -ti-er. / < fr. routier].

RUTIER, -Ă I. adj. referitor la drumuri, la șosele. ♦ transport ~ = transport făcut pe șosea; tractor ~ = tractor rapid, în general cu roți, folosit în orașe și pe șosele la transportarea remorcilor. II. s. m. ciclist participant la întrecerile sportive care se desfășoară pe șosele. (< fr. routier)

RUTIER ~ă (~i,~e) Care ține de drumuri; propriu drumurilor. Vehicul ~. ◊ Transport ~ totalitatea vehiculelor care circulă pe șosele. Mașină ~ă mașină folosită la construirea drumurilor și șoselelor. [Sil. -ti-er] /<fr. routier

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rutier (-ti-er) adj. m., pl. rutieri; f. rutieră, pl. rutiere

rutier adj. m. (sil. -ti-er), pl. rutieri; f. sg. rutieră, pl. rutiere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUTIER s. (SPORT) biciclist, ciclist, (rar) velocipedist. (Un ~ celebru.)

RUTIER s. (SPORT) biciclist, ciclist, (rar) velocipedist. (Un ~ celebru.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dop rutier expr. (pub.) ambuteiaj, blocare a traficului rutier.

Intrare: rutier (adj.)
rutier1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ru-ti-er info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutier
  • rutierul
  • rutieru‑
  • rutieră
  • rutiera
plural
  • rutieri
  • rutierii
  • rutiere
  • rutierele
genitiv-dativ singular
  • rutier
  • rutierului
  • rutiere
  • rutierei
plural
  • rutieri
  • rutierilor
  • rutiere
  • rutierelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rutier (persoană)
rutier2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: ru-ti-er info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutier
  • rutierul
  • rutieru‑
plural
  • rutieri
  • rutierii
genitiv-dativ singular
  • rutier
  • rutierului
plural
  • rutieri
  • rutierilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rutier, rutierăadjectiv

  • 1. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Transport rutier = transport care se face pe șosele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Tractorul rutier se opri în fața lor, scîrțîind înfundat. MIHALE, O. 97. DLRLC
      • format_quote Claxonînd strident, un tractor rutier tîra încotrova o platformă încărcată cu zarzavat. GALAN, B. I 16. DLRLC
    • 1.3. (și) substantivat neutru Mașină rutieră = mașină folosită la construirea șoselelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unul dintre cele două rutiere nu va putea face nimic altceva decît să transporte motorina la gară. MIHALE, O. 78. DLRLC
      • format_quote Adunîndu-și puterile, Filip goni în urma rutierului. GALAN, B. I 16. DLRLC
etimologie:

rutier, rutierisubstantiv masculin
rutieră, rutieresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.