12 definiții pentru ruinător
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUINĂTOR, -OARE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.
RUINĂTOR, -OARE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruinător, ~oare a [At: GANE, N. I, 57 / Pl: ~i, ~oare / E: ruina + -tor] Care ruinează (6) Si: distrugător (1), (rar) ruinos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUINĂTOR, -OARE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. Ei începură a stoarce munca locuitorilor în modul cel mai ruinător, apăsîndu-i în tot felul. GANE, N. I 57.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUINĂTOR, -OARE adj. Care ruinează; distrugător. [< ruina + -tor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUINĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și fig. Care ruinează. / a ruina + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruinător a. care poate cauza ruina: întreprindere ruinătoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ruinătór, -oáre adj. (d. ruinez). Care cauzează ruină pin prea marĭ cheltuelĭ: întreprindere ruinătoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ruinător (desp. ru-i-) adj. m., pl. ruinători; f. sg. și pl. ruinătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruinător (ru-i-) adj. m., pl. ruinători; f. sg. și pl. ruinătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruinător adj. m. (sil. ru-i-), pl. ruinători; f. sg. și pl. ruinătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUINĂTOR adj. v. distrugător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUINĂTOR adj. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ru-i-
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ruinător, ruinătoareadjectiv
- 1. Care ruinează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: distrugător
- Ei începură a stoarce munca locuitorilor în modul cel mai ruinător, apăsîndu-i în tot felul. GANE, N. I 57. DLRLC
-
etimologie:
- Ruina + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN