rotat, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~ați, ~e / E: roată + -at] 1 Cu formă de roată (1) Si: rotund (1). 2 Înfoiat, întins în formă de roată (1). 3 (Reg; îs) Mere-e Varietate de mere nedefinite mai îndeaproape. 4 (D. mișcări) Circular (1). 5 (D. părul cailor, pex d. cai) Alb sau sur, cu pete mai închise. 6 (Rar; d. boi) Cu pete de altă culoare 7 (Rar; d. țesături) Cu desene rotunde.

ROTAT, -Ă, rotați, -te, adj. 1. Care are formă de roată, rotund, înfoiat: a) (despre coroana pomilor, despre corola florilor, p. ext. despre pomi, despre flori) Am umblat... în tăcere cam doi kilometri pe sub sălcii rotate. SADOVEANU, A. L. 142. Hotărîră să nu mai meargă la Bălcești, ci să mănînce retrași în livada unui han, la umbra unui păr rotat. CAMIL PETRESCU, O. I 328. Spunea de-un trandafir brumat, În doina ei; de-un ulm rotat Și de-o iubire cu păcat, Sosită de pe-aiurea. COȘBUC, P. I 255. Trandafir mîndru rotat. POP.; b) (despre penele, creasta sau coada păsărilor, despre coama calului) Cînd aproape să scot pupăza afară, nu știu cum se face că mă spariu de creasta ei cea rotată. CREANGĂ, A. 53. Murgule, coamă rotată, Mai scoate-mă-n deal o dată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 314; c) (despre alte obiecte care pot avea o formă rotundă) Cute largi, ca în picturile Renașterii, se lasă de pe piept și de pe mîneci în raze centripete spre talie, pentru a se desface, probabil, în jos, într-o unduitoare, rotată crinolină. CĂLINESCU, E. 30. Un cort mare și rotat Cît un cort de împărat. ALECSANDRI, P. P. 198. Într-un deal rotat șade moșu umflat (Claia). GOROVEI, C. 85. 2. (Despre părul calului, p. ext. despre cai, mai rar, despre boi) Cu pete de altă culoare decît restul părului. La capătul uliței... aștepta cabrioleta galbenă, cu roțile roșii și armăsarul rotat. C. PETRESCU, A. R. 41. Suie pe un superb cal vînăt-rotat, pune trîmbița la gură și, legănîndu-se călare, începe să bată toba. CARAGIALE, O. II 165. Armăsăruș arăbesc... cu părul vînăt-rotat și cu o șiră de stele roșcate pe piept și pe spinare. ODOBESCU, S. I 132.

ROTAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre coroana pomilor, coada păsărilor etc.) Care are forma unei roți; rotund; circular. Măr ~. 2) (despre părul cailor) Care are pete de altă culoare decât restul părului. /roată + suf. ~at

rotat a. 1. rotund: cort rotat, bobițe rotate; 2. se zice de un cal sur cu pete roșii închise.

rotát, -ă adj. (d. roată; lat. rotatus, învîrtit în prejur). Rătund, circular, ca roata: cort rotat. Porumb rotat, cu coada ca un evantaliŭ. Cal rotat, cu rotocoale pe păr, cum aŭ caiĭ surĭ. – Și înr-.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se mișca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotație. ♦ Refl. (Pop.) A dansa mișcându-se în cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câștige simpatia, bunăvoința. 6. Tranz. A-și plimba ochii, privirea în toate părțile, de jur-împrejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc. 8. Refl. și tranz. (Despre păsări) A-și desface penele cozii și aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roată.

rota v vz roti

roti [At: N. COSTIN, LET. II, 67/2 / V: rota / Pzi: ~tesc / E: roată] 1-2 vrt A (se) învârti. 3-4 vrt (Pop) A dansa mișcându-se în cerc. 5 vr (Fig) A se perinda. 6-7 vrt (Mai ales udp „împrejurul” „în jurul” etc.) A efectua o mișcare de rotație Si: a se învârti. 8-9 vtr A înconjura ceva. 10 vr (Fig) A sta mereu în preajma cuiva (pentru a-i câștiga simpatia, bunăvoința etc.). 11 vt (Îe) (A-și) – ochii (sau privirea, căutătura) A-și plimba privirea în toate părțile. 12 vt A învârti în aer (deasupra capului) o armă, un baston etc. 13-14 vrt (D. păsări) A (se) înfoia. 15-16 vrt (D. cocoșii de munte în perioada împerecherii) A scoate sunete caracteristice și a se mișca în cercuri. 17-19 virt (D. ape) A forma cercuri de unde concentrice. 20-22 virt (D. ape) A face vârtejuri. 23 vr (Rar; d. râuri) A-și schimba cursul Si: a coti (10).

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se mișca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotație. ♦ Refl. (Pop.) A dansa mișcându-se în cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câștige simpatia, bunăvoința. 6. Tranz. A-și plimba ochii, privirea în toate părțile, de jur împrejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc. 8. Refl. și tranz. (Despre păsări) A-și desface penele cozii și aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roată.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se mișca descriind unul sau mai multe cercuri. Pe sub pîlcurile albe de nouri, sus, în cerul adînc-albastru, se roteau vulturi. SADOVEANU, O. VI 97. Stolul de cocori s-a rotit tot mai aproape de pămînt. C. PETRESCU, R. DR. 192. Paiele din cîmp, de spaimă, În vîrtej acolo prinse, Se rotesc și joacă-mpinse, Se ridică-n sus. COȘBUC, P. II 17. ◊ Intranz. Deasupra lor porumbii vineți roteau voioși. ANGHEL, Î. G. 29. ♦ (Popular; rar) A juca, a dansa mișcîndu-se în cerc. Frunză verde liliac, Bată-l vina de gîndac, C-au mîncat frunza de fag; N-au lăsat să odrăslească, Fetele să se umbrească, Flăcăii să se rotească. SEVASTOS, C. 83. ◊ Tranz. (Complementul e dansul sau fata jucată) Rar le vine feciorilor chef să aducă lăutarul... de mai rotesc cele fete. SEVASTOS, N. 3. Danțul cine-l trage?... – Bun jupîn (cutare) Cu toiag în dreapta, Danțul îmi rotește. TEODORESCU, P. P. 80. ♦ (Despre ape) A forma cercuri de unde concentrice; a produce ochiuri, vîrtejuri. Și apa, unde-au fost căzut, În cercuri se rotește, Și din adînc necunoscut Un mîndru tînăr crește. EMINESCU, O. I 170. ◊ Intranz. Iar prin mîndrul întuneric al pădurii de argint, Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind... Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. EMINESCU, O. I 85. (Fig.) Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere. EMINESCU, O. I 171. 2. Refl. (Mai ales urmat de determinări introduse prin prep. «împrejurul», «în jurul» etc.) A face o mișcare de rotație în jurul a ceva; a se învîrti. Pămîntul se rotește în jurul soarelui. ▭ Ursa-mare se rotea în jurul polului ceresc. DUMITRIU, N. 267. ♦ Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutînd să-i cîștige simpatia sau bunăvoința. Fiul împăratului era mîndru nevoie-mare, fiindcă zîna numai cu dînsul jucă cît ținu hora. Și unde se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. ♦ (Despre oameni; uneori determinat prin «pe loc») A se întoarce roata, a se răsuci, a se învîrti pe loc. Se rotesc pe loc, fără astîmpăr, într-o panică adevărată. SAHIA, N. 18. Se roti puțin înaintea oglinzii și ieși în balcon. CONTEMPORANUL, IV 390. 3. Tranz. A-și schimba, a-și plimba ochii, privirea în toate părțile, de jur împrejur. Își roti un moment privirea asupra pieții, care era o mare de capete. PAS, Z. IV 39. De-ți roteai pe lanul vieții ochii mari și visători, Nu-ntîlneai decît podoabe, fluturi, pajiște și flori. VLAHUȚĂ, P. 24. Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul, Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU O. I 88. 4. Tranz. (Cu privire la arme sau la obiecte analoge) A învîrti în aer, deasupra capului, înainte de a lovi. Muncitorii roteau bastoanele. PAS, Z. IV 265. ◊ Fig. Albert Kiraly... prădînd și pustiind, își rotește armele fulgerînd prin toată Bulgaria. BĂLCESCU, O. II 51. 5. Refl. (Despre păsări) A-și desface penele din coadă; a se înfoia. Cîntă cucul, se rotește, Ca mîndra cînd se gătește. TEODORESCU, P. P. 346. Pe cea verde moviliță, Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă. ALECSANDRI, P. P. 410. ◊ Tranz. (Cu privire la coadă sau la pene) [Păunul] se primbla pe sub ferești rotindu-și coada cea lungă și frumoasă. SBIERA, P. 33.

A SE ROTI mă ~esc intranz. 1) A descrie mișcări circulare; a se rostogoli. 2) fig. A se învârti mereu în căutarea unui profit. /Din roată

A ROTI ~esc tranz. 1) A face să se rotească. 2) (frânghii, sârme etc.) A înfășura în formă de roată; a face colac. /Din roată

rotì v. 1. a învârti în cerc: își rotește fulgerând armele prin toată Bulgaria BĂLC.; 2. a face roată: păunul se rotește; 3. fig. a se fuduli: ca cocoșul se rotește PANN.

rotésc v. tr. (d. roată). Învîrtesc pin prejur: a roti ochiĭ pin lume. V. refl. Mă învîrtesc: cînd s’a rotit odată, ĭ-a trîntit pe toțĭ. Îmĭ desfășor coada, vorbind de păunĭ și curcanĭ. Fig. Mă fudulesc.

rotat adj. m., pl. rotați; f. rotată, pl. rotate

rotat adj. m., pl. rotați; f. rotată, pl. rotate

rotat adj. m., pl. rotați; f. sg. rotată, pl. rotate

roti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotesc, 3 sg. rotește, imperf. 1 roteam; conj. prez. 1 sg. să rotesc, 3 să rotească

roti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotesc, imperf. 3 sg. rotea; conj. prez. 3 să rotească

roti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotesc, imperf. 3 sg. rotea; conj. prez. 3 sg. și pl. rotească

ROTAT adj. 1. circular. (Zbor ~ al unei păsări.) 2. v. învolt.

ROTAT adj. 1. circular. (Zbor ~ al unei păsări.) 2. bătut, bogat, înfoiat, învolt, (reg.) revărsat. (Ghiveci cu flori ~.)

ROTI vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Își ~ coada.)

ROTI vb. 1. a (se) întoarce, a (se) învîrti, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (~ cheia în broască.) 2. a învîrti, a răsuci, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect pentru a-l face sul.) 3. (TEHN.) a pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Își ~ coada.)