4 intrări
33 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROMANIZAT, -Ă, romanizați, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor2 sau civilizației romane2. – V. romaniza.
ROMANIZAT, -Ă, romanizați, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor2 sau civilizației romane2. – V. romaniza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
romanizat, ~ă a [At: DC / Pl: ~ați, ~e / E: romaniza] Care a adoptat limba și obiceiurile romanilor3 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROMANIZAT, -Ă, romanizați, -te, adj. Care și-a părăsit limba, obiceiurile, caracterele proprii, adoptînd pe cele ale romanilor. Cînd a început conviețuirea populației romanizate cu slavii vechi... s-a produs o nouă încrucișare, care a dus la formarea limbii romîne. IORDAN, L. R. 54.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROMÂNIZA, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROMÂNIZA, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ROMÂNIZAT, -Ă, românizați, -te, adj. 1. Care a trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea română; care a devenit român (I 1). 2. (Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii române. – V. româniza.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROMÂNIZAT, -Ă, românizați, -te, adj. 1. Care a trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea română; care a devenit român (I 1). 2. (Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii române. – V. româniza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
romaniza vtr [At: ROMÂNUL (1857), nr. 1, 42/41 / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr romaniser] 1-2 A imprima sau a impune unei țări, regiuni etc, obiceiurile, cultura și civilizația romană (11) Si: (îvr) a se romani (1-2). 3-4 (Îvr) A (se) româniza (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
româniza [At: DDRF / Pzi: ~zez / E: român + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă română (17) Si: (îrg) a {se) români (1-2). 3 vt A da unui cuvânt sau unei expresii străine intrate în limba română o formă potrivită cu structura și normele limbii române Si: (Îvr) a români (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
românizat, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 541 / S și: ~isat / Pl: ~ați, ~e / E: româniza] 1 Devenit român (1) Si: (înv) românit (1). 2 (D. cuvinte, expresii etc) Adaptat la structura și normele limbii române. 3 Care este tradus în românește Si: (înv) românit (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei țări, unei regiuni) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. Dacii au fost romanizați.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROMÎNIZA, romînizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROMÎNIZAT, -Ă, romînizați, -te, adj. 1. Trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea romînă. 2. (Despre cuvinte și expresii străine introduse în limbă) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii romîne.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROMANIZA vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROMANIZA vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ROMÂNIZA vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ROMANIZA ~ez tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ROMANIZA mă ~ez intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ROMÂNIZA ~ez tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ROMÂNIZA mă ~ez intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*romanizéz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac în Roman, latinizez. Prefac în Român, daŭ caracter românesc: romanizarea Dobrogiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
romaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. romanizez, 3 romanizează; conj. prez. 1 sg. să romanizez, 3 să romanizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
româniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 românizează; conj. prez. 1 sg. să românizez, 3 să românizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
romaniza (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
româniza (a ~) vb., ind. prez. 3 românizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
romaniza vb., ind. prez. 1 sg. romanizez, 3 sg. și pl. romanizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
româniza vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 sg. și pl. românizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROMÂNIZAT adj. (înv.) românit. (Populație ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROMÂNIZAT adj. (înv.) românit. (Populație ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
romanizat, romanizatăadjectiv
- 1. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor sau civilizației romane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd a început conviețuirea populației romanizate cu slavii vechi... s-a produs o nouă încrucișare, care a dus la formarea limbii romîne. IORDAN, L. R. 54. DLRLC
-
etimologie:
- romaniza DEX '98 DEX '09
romaniza, romanizezverb
- 1. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. DEX '09 DLRLC DN
- Dacii au fost romanizați. DLRLC
- 1.1. A deveni roman sau romanic. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- romaniser DEX '09 DEX '98 DN
româniza, românizezverb
- 1. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: români
- 2. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă română. DLRLC
etimologie:
- Român + sufix -iza. DEX '09 DEX '98 MDN '00
românizat, românizatăadjectiv
- 2. (Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii române. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- româniza DEX '98 DEX '09