4 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROB, ROABĂ, robi, roabe, s. m. și f. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În iudaism și creștinism) Calificativ atribuit omului care se ridică la slava divină prin suferință. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ.

rob, roa [At: (a. 1560) GCR I, 4/17 / Pl: robi, roabe / E: vsl ровъ] 1 smf Om aflat în dependență totală față de cineva și obligat să muncească pentru acela Vz sclav. 2 smf (Pex) Slugă. 3 sm Prizonier. 4 smf (Pop) Deținut (2). 5 smf Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire Si: exploatat (1). 6 smf (Fig) Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. 7 smf (Bis) Supus puterii divine Si: credincios (12). 8 smf (Fig; de obicei urmat de determinări în dativ și genitiv) Persoană stăpânită de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație sau de un sentiment puternic față de cineva. 9 sm (Îcs) Calea (sau drumul) ~ilor Calea lactee. 10 sm (Îcs) De-a ~ii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 11 sm (Îacs) Joc obișnuit la priveghi.

ROB, ROABĂ, robi, roabe, s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ.

ROB, ROABĂ, robi, roabe, s. m. și f. 1. Om lipsit total sau parțial de libertate, aflat sau ajuns în proprietatea (deplină) a altuia și obligat să muncească pentru acela. V. sclav, iobag. În urma lui mergea un rob mare și voinic, o namilă de om. CARAGIALE, P. 124. Armașul Manolache Florescu a căutat să-i stabilească [pe țigani] împărțindu-i ca robi pe la proprietarii care au voit să-i primească pe moșiile lor. GHICA, S. A. 35. Mai curînd sau mai tîrziu le luă și libertatea și îi făcu robi ai pămîntului. BĂLCESCU, Oo. I 252. ◊ (Glumeț) Răcit, gutunărit... de patru zile sînt robul nasului meu. ALECSANDRI, S. 70. ♦ Persoană luată în captivitate, prin război (și folosită la munci grele, uneori ținută închisă, izolată). Între corturile taberei și carele de război, trecură robii, cu ochii spăriați, cu capetele goale, zbîrlite și plecate. SADOVEANU, O. VII 16. Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. Să te duci, bădiță, duci Pîn’ îi pica rob la turci, Cu picioarele-n butuci Și cu mînele-n cătuși. ALECSANDRI, P. P. 17. ♦ (Popular) Deținut, întemnițat. L-or prinde și l-or lega Și-n temniță l-or băga În temnița cea mai grea, Unde n-a fost rob în ea. ȘEZ. I 109. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. «L-a scutit» de armată și cu asta l-a cîștigat rob pe viață. GALAN, B. I 69. [Pedagogul] a rămas robul copiilor altora. ANGHEL, PR. 79. ♦ (În limbajul bisericesc, de obicei precizat prin «lui dumnezeu») Persoană credincioasă; creștin. Să pomenească... cît or trăi că au dat peste Ivan, robul lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 305. Doamne, odihnește sufletul robului tău Ioan. NEGRUZZI, S. I 254. ◊ (Învechit, în formule de salut, de obicei ca încheiere la o scrisoare) Cu credință nestrămutată rămîi de veci plecat rob – Luca Arbore. DELAVRANCEA, O. II 140. N-am încetat de a fi pentru de-a pururea al dumitale credincios rob. NEGRUZZI, S. I 22. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. Ce s-a întîmplat în aceste țări ale Rusiei se va întîmpla și în țara mea. Se vor ridica robii și vor cădea stăpînii. SADOVEANU, M. C. 113. Consideră țara a sa și din trupul ei a rupt douăsprezece moșii, cele mai mari și mai frumoase, pentru a-și face sieși stare și robi noi. LIT. ANTIMONARHICĂ 148. Pe tine... nu te doare chinul de rob, bătut de ploi, De mîna celui tare... PĂUN-PINCIO, P. 45. ◊ Fig. Aron-vodă domnea în țara Moldovei și Alexandru Bogdan în Țara Romînească. Robi tremurînd în mijlocul desfătărilor, pe un tron cumpărat cu bani. BĂLCESCU, O. II 25. 3. Fig. (Urmat de determinări în genitiv sau în dativ) Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare, de o obligație. Era un cărturar încă tînăr... prins la alte îndatoriri, care-l țineau rob orașului. C. PETRESCU, R. DR. 43. Erau robi ai formulelor. IBRĂILEANU, SP. CR. 204. A mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă. EMINESCU, O. I 232. 4. (În expr.) Calea (sau drumul) robilor = calea lactee, v. lactee.

ROB (roabă (robi, roabe) m. și f. 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependență totală de un stăpân; sclav; serv; șerb. ◊ Calea (sau Drumul)-~ilor constelație constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoană care muncește din greu. 4) fig. Persoană foarte supusă, care ascultă și execută orbește ordinele cuiva; sclav. ◊ ~ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) fig. Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu

rob m. 1. captiv; 2. sclav. [Slav. ROBŬ, șerb].

rob, roábă s. (vsl. robŭ, rabŭ, rob, raba, roabă, bg. sîrb. rob, rus. rab; ung. rab). Sclav, om redus în stăpînirea absolută a cuĭva fie pin captivitate de războĭ, fie pin vînzare: Esop a fost rob. Fig. Om dependent de altu. Om devotat: această mamă e roaba copiilor eĭ, a fi robu datoriiĭ. Drumu robilor, calea lapteluĭ, dunga cea albă care se vede noaptea pe cer. V. șerb.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!Calea-Lactee/Calea-Laptelui/Calea-Robilor (brâu de stele) s. propriu f. art., g.-d. art. Căii-Lactee/Căii-Laptelui/Căii-Robilor

Calea-Robilor (brâu de stele) s. propriu f., g.-d. Căii-Robilor

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)

ROB s. v. condamnat, deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș.

ROB s. aservit, sclav, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, șerb. (A ajuns un ~.)

rob s. v. CONDAMNAT. DEȚINUT. OCNAȘ. OSÎNDIT. PUȘCĂRIAȘ.

CALEA-ROBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.

DRUMUL ROBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.

calea-robilor s. v. CALEA-LACTEE. CALEA-LAPTELUI.

drumul-robilor s. v. CALEA-LACTEE. CALEA-LAPTELUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rob (robi), s. m.1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoț. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr., ceh., pol., alb., mag. rab.Der. roabă, s. f. (sclavă; tărăboanță), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb. raba „căruță” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic); robi, vb. (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), cf. sl. rabiti; robie, s. f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr. robia; robcă, s. f. (înv., sclavă); robime, s. f. (înv., sclavi); roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl. rabotiti „a face robi”, cf. rus. rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), s. f. (Trans., clacă; muncă), din sl. rabota „captivitate”, cf. ceh., pol., rus. rabota, bg. rabot; roboteală, s. f. (muncă, activitate); robotaș, s. m. (Trans., clăcaș), din sb. rabotaš, mag. rabotos; robșag, s. n. (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, vb. (a elibera, a da libertate); desrobitor, adj. (liberator); robot, s. m. (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul fr. robot.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROB subst. 1. – și -u, fam. act.; -ul (Glos; Sd XI 53) și s. 2. Roba b., moț act. 3. Roban (Ard); Robăn/ești s.; -escu; Rob/aia, -easca, -ești, -oaia ss. 4. Roaba f. 5. Rob/e (R Gr); -escu, P. (VT). 6. Robete, Gh., olt. (RA VI 36). 7. Robitu act. 8. Roboe Safta (Tec II), marital. 9. + -cea: Robcea; Robcean, Gl. (17 A V 297). 10. Cu bc < pc: Ropcea (IS 280); – buc. act. și s. pe Șiret (LM); – T. 11. Din rus raba: a) Raba, Ioan din Botoșani (Sd XX); b) Răbu, Ion olt. (Cras 28); c) Răboiu (Meșt Cr), + -otă: Rabotă (Ștef), sau format din subst. robotă; tot așa: Roboișa, St. (Met 271). 12. Robu-lui-Dumnezeu, Ion, 1776 Răbaia matronim. V. și Răbîe.

ROB ROY (Robert Mac Gregor Cambell, zis ~) (1671-1734), brigand scoțian. Celebru prin curajul său și prin viața aventuroasă. Arestat în 1722; grațiat în 1727. Eroul celebrului roman al lui W. Scott.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind.

Intrare: Rob
nume propriu (I3)
  • Rob
Intrare: rob
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rob
  • robul
  • robu‑
plural
  • robi
  • robii
genitiv-dativ singular
  • rob
  • robului
plural
  • robi
  • robilor
vocativ singular
  • robule
plural
  • robilor
Intrare: Calea-Robilor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Calea-Robilor
plural
genitiv-dativ singular
  • Căii-Robilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Drumul-Robilor
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Drumul-Robilor
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rob, robisubstantiv masculin
roa, roabesubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Țările Române Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În urma lui mergea un rob mare și voinic, o namilă de om. CARAGIALE, P. 124. DLRLC
    • format_quote Armașul Manolache Florescu a căutat să-i stabilească [pe țigani] împărțindu-i ca robi pe la proprietarii care au voit să-i primească pe moșiile lor. GHICA, S. A. 35. DLRLC
    • format_quote Mai curînd sau mai tîrziu le luă și libertatea și îi făcu robi ai pămîntului. BĂLCESCU, Oo. I 252. DLRLC
    • format_quote glumeț Răcit, gutunărit... de patru zile sînt robul nasului meu. ALECSANDRI, S. 70. DLRLC
    • 1.1. Om care muncește din greu. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: captiv
      • format_quote Între corturile taberei și carele de război, trecură robii, cu ochii spăriați, cu capetele goale, zbîrlite și plecate. SADOVEANU, O. VII 16. DLRLC
      • format_quote Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. DLRLC
      • format_quote Să te duci, bădiță, duci Pîn’ îi pica rob la turci, Cu picioarele-n butuci Și cu mînele-n cătuși. ALECSANDRI, P. P. 17. DLRLC
    • 1.3. popular Deținut, întemnițat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote L-or prinde și l-or lega Și-n temniță l-or băga În temnița cea mai grea, Unde n-a fost rob în ea. ȘEZ. I 109. DLRLC
    • 1.4. figurat Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote «L-a scutit» de armată și cu asta l-a cîștigat rob pe viață. GALAN, B. I 69. DLRLC
      • format_quote [Pedagogul] a rămas robul copiilor altora. ANGHEL, PR. 79. DLRLC
    • 1.5. (În iudaism și creștinism) Calificativ atribuit omului care se ridică la slava divină prin suferință. DEX '09
      • format_quote Să pomenească... cît or trăi că au dat peste Ivan, robul lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 305. DLRLC
      • format_quote Doamne, odihnește sufletul robului tău Ioan. NEGRUZZI, S. I 254. DLRLC
      • diferențiere (termen) bisericesc Persoană credincioasă. DEX '98 DLRLC
        sinonime: creștin
      • 1.5.1. învechit Este folosit în formule de salut, de obicei ca încheiere la o scrisoare. DLRLC
        • format_quote Cu credință nestrămutată rămîi de veci plecat rob – Luca Arbore. DELAVRANCEA, O. II 140. DLRLC
        • format_quote N-am încetat de a fi pentru de-a pururea al dumitale credincios rob. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
  • 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce s-a întîmplat în aceste țări ale Rusiei se va întîmpla și în țara mea. Se vor ridica robii și vor cădea stăpînii. SADOVEANU, M. C. 113. DLRLC
    • format_quote Consideră țara a sa și din trupul ei a rupt douăsprezece moșii, cele mai mari și mai frumoase, pentru a-și face sieși stare și robi noi. LIT. ANTIMONARHICĂ 148. DLRLC
    • format_quote Pe tine... nu te doare chinul de rob, bătut de ploi, De mîna celui tare... PĂUN-PINCIO, P. 45. DLRLC
    • format_quote figurat Aron-vodă domnea în țara Moldovei și Alexandru Bogdan în Țara Romînească. Robi tremurînd în mijlocul desfătărilor, pe un tron cumpărat cu bani. BĂLCESCU, O. II 25. DLRLC
  • 3. figurat Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un cărturar încă tînăr... prins la alte îndatoriri, care-l țineau rob orașului. C. PETRESCU, R. DR. 43. DLRLC
    • format_quote Erau robi ai formulelor. IBRĂILEANU, SP. CR. 204. DLRLC
    • format_quote A mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă. EMINESCU, O. I 232. DLRLC
etimologie:

Calea-Robilorsubstantiv propriu feminin articulat, substantiv feminin

  • 1. Constelație constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos. DLRLC Sinonime NODEX

Drumul-Robilorsubstantiv propriu neutru, substantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic