rid¹ sn [At: T. POPOVICI, S. 415 / Pl: ~uri / E: fr ride] 1 Încrețitură a pielii obrazului Si: creț (17), cută (4), zbârcitură, (reg) răvaș (4). 2 (Pex) Cută (1).

rid² sn [At: BL VI, 192 / Pl: ~uri / E: săs Rid, Ritt] (Reg) Proprietate.

RID, riduri, s. n. (Mai ales la pl.) Încrețitură a pielii obrazului; zbîrcitură. Față plină de riduri.

RID s.n. (De obicei la pl.) Încrețitură, zbîrcitură a pielii obrazului. [Pl. -uri. / < fr. ride].

RID s. n. 1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride)

RID ~uri n. mai ales la pl. Încrețitură pe suprafața pielii (mai ales pe față); creț; zbârcitură; cută; dungă. /<fr. ride

rid s. n., pl. riduri

rid s. n., pl. riduri

rid s. n., pl. riduri

RID s. creț, cută, dungă, încrețitură, zbârcitură, (pop.) zbârceală, zbârci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.)

RID s. creț, cută, dungă, încrețitură, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.)

rid de dragaj, (engl.= groove marks) urmă liniară continuă, generată de un obiect transportat de un curent de apă pe supr. slab coezivă a unui sediment lutitic.

RID (< fr.) s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț, determinată de ruperea fibrelor elastice ale dermului. Se distind r. de expresie, care pot apărea de timpuriu, fiind legate de mimica feței (care imprimă o activitate specifică mușchilor faciali) și r. de îmbătrânire, care apar îndeosebi după 50 de ani, ca urmare a slăbirii rezistenței pielii.