2 intrări
19 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REVIGORARE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.
REVIGORARE, revigorări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVIGORARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora și rezultatul ei. [< revigora].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revigorare s. f. Înviorare ◊ „Prin publicarea acestor teze de doctorat se poate observa o revigorare a criticii de tip universitar.” Argeș 9/73 p. 5. ◊ „[...] o binevenită (chiar dacă nu suficient încă) revigorare a interesului pentru dramaturgia interbelică.” Cont. 9 VII 76 p. 9 (din revigora; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REVIGORA, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
revigora vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr revigorer] (Frm) A reda vigoarea Si: a învigora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVIGORA, revigorez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înviora. – Din fr. revigorer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVIGORA vb. I. tr. (Franțuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVIGORA vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revigora vb. I A înviora ◊ „[...] fumătorii care renunță la fumat se nasc a doua oară, organismul lor se revigorează ca prin miracol.” I.B. 4 I 74 p. 1. ◊ „La Anticariat deocamdată nimic nou; poate ar trebui întreprins ceva spre a fi revigorate Anticariatele.” Săpt. 24 I 75 p. 3 (din fr. revigorer; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REVIGORA ~ez tranz. A trezi din amorțeală; a face să devină (mai) vioi; a înviora. /<fr. revigorer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
revigorare s. f., g.-d. art. revigorării; pl. revigorări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*revigorare s. f., g.-d. art. revigorării; pl. revigorări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revigorare s. f., pl. revigorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
revigora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revigorez, 3 revigorează; conj. prez. 1 sg. să revigorez, 3 să revigoreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*revigora (a ~) vb., ind. prez. 3 revigorează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revigora vb., ind. prez. 1 sg. revigorez, 3 sg. și pl. revigorează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REVIGORARE s. înviorare, redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REVIGORA vb. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ puțin după răul avut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
revigorare, revigorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a revigora. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: înviorare
etimologie:
- revigora DEX '09 DEX '98 DN
revigora, revigorezverb
- 1. Înviora. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: înviora
etimologie:
- revigorer DEX '09 DEX '98 DN