retroactiv, ~ă a [At: (a. 1855) URICARIUL, V, 198/6 / P: ~tro-ac / Pl: ~i, ~e / E: fr rétroactif] 1 Care produce efecte și pentru ceea ce s-a petrecut în trecut. 2 (Spc; d. legi) Care se aplică unor fapte din trecut.

RETROACTIV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. Lege cu efect retroactiv.

RETROACTIV, -Ă adj. Care are efect și pentru ceea ce s-a petrecut în trecut; (spec.; despre legi) care se aplică și pentru fapte din trecut. [Pron. -tro-ac-. / < fr. rétroactif, it. rettroattivo, cf. lat. retroagere – a face înapoi].

RETROACTIV, -Ă adj. care se aplică și unor fapte din trecut. (< fr. rétroactif)

RETROACTIV ~ă (~i, ~e) Care se aplică unor acțiuni din trecut. [Sil. -tro-ac-] /<fr. rétroactif

retroactiv a. care lucrează asupra trecutului: legea n’are putere retroactivă.

*retroactív, -ă adj. (lat. retro, înapoĭ, și activ saŭ de la lat. retroactus, dat înapoĭ; fr. rétroactiv). Care lucrează asupra trecutuluĭ: legea n’are putere retroactivă. Adv. În mod retroactiv.

retroactiv (desp. re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactivi; f. retroactivă, pl. retroactive

retroactiv (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactivi; f. retroactivă, pl. retroactive

retroactiv adj. m. (sil. -tro-ac-) activ

retroactiv (o-a)

retroactiv.