2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESUSCITARE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

RESUSCITARE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

resuscitare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tări / E: resuscita] 1 Reînviere. 2 (Îs) ~ cardiacă Metodă de tratament care urmărește repunerea în funcție a unei inimi oprite. 3 (Îs) ~ respiratorie Metodă de tratament care urmărește repunerea în funcție a respirației.

RESUSCITARE, resuscitări, s. f. (Franțuzism rar) Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei; reînviere, revenire la viață. Psihofiziologia ne arată că e perfect cu putință această înviere a unei paralitice... știința ne zice dar că e perfect posibilă această resuscitare prin voință. GHEREA, ST. CR. I 254.

RESUSCITARE s.f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei; reînviere; reanimare. [< resuscita].

RESUSCITA, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscit] – Din fr. ressusciter.

RESUSCITA, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscit] – Din fr. ressusciter.

resuscita vt [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: fr ressusciter] 1 A reda organismului funcțiunile vitale Si: a reînvia, a trezi. 2 A realiza repunerea în funcțiune a inimii sau a respirației.

RESUSCITA, resuscitez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A reînvia, a readuce la viață.

RESUSCITA vb. I. tr. (Rar) A reînvia; a readuce în simțiri; a reanima. [P.i. -tez și resuscit. / < fr. ressusciter, cf. lat. resuscitare].

RESUSCITA vb. tr. a reînvia; a trezi la viață; a reanima. (< fr. ressusciter, lat. resuscitare)

A RESUSCITA ~ez tranz. 1) med. (inima sau respirația oprită) A pune din nou în funcție; a reînvia. 2) fig. A face să renască; a trezi la viață; a reînvia. /<fr. ressusciter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

resuscitare s. f., g.-d. art. resuscitării; pl. resuscitări

resuscitare s. f., g.-d. art. resuscitării; pl. resuscitări

resuscita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. resuscitez, 3 resuscitea; conj. prez. 1 sg. să resuscitez, 3 să resusciteze

resuscita (a ~) vb., ind. prez. 3 resuscitea

resuscita vb., ind. prez. 1 sg. resuscitez, 3 sg. și pl. resuscitea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESUSCITARE s. (MED.) reînviere.

RESUSCITA vb. (MED.) a reînvia.

Intrare: resuscitare
resuscitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resuscitare
  • resuscitarea
plural
  • resuscitări
  • resuscitările
genitiv-dativ singular
  • resuscitări
  • resuscitării
plural
  • resuscitări
  • resuscitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: resuscita
resuscita1 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resuscita
  • resuscitare
  • resuscitat
  • resuscitatu‑
  • resuscitând
  • resuscitându‑
singular plural
  • resuscitea
  • resuscitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resuscitez
(să)
  • resuscitez
  • resuscitam
  • resuscitai
  • resuscitasem
a II-a (tu)
  • resuscitezi
(să)
  • resuscitezi
  • resuscitai
  • resuscitași
  • resuscitaseși
a III-a (el, ea)
  • resuscitea
(să)
  • resusciteze
  • resuscita
  • resuscită
  • resuscitase
plural I (noi)
  • resuscităm
(să)
  • resuscităm
  • resuscitam
  • resuscitarăm
  • resuscitaserăm
  • resuscitasem
a II-a (voi)
  • resuscitați
(să)
  • resuscitați
  • resuscitați
  • resuscitarăți
  • resuscitaserăți
  • resuscitaseți
a III-a (ei, ele)
  • resuscitea
(să)
  • resusciteze
  • resuscitau
  • resuscita
  • resuscitaseră
resuscita2 (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resuscita
  • resuscitare
  • resuscitat
  • resuscitatu‑
  • resuscitând
  • resuscitându‑
singular plural
  • resusci
  • resuscitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resuscit
(să)
  • resuscit
  • resuscitam
  • resuscitai
  • resuscitasem
a II-a (tu)
  • resusciți
(să)
  • resusciți
  • resuscitai
  • resuscitași
  • resuscitaseși
a III-a (el, ea)
  • resusci
(să)
  • resuscite
  • resuscita
  • resuscită
  • resuscitase
plural I (noi)
  • resuscităm
(să)
  • resuscităm
  • resuscitam
  • resuscitarăm
  • resuscitaserăm
  • resuscitasem
a II-a (voi)
  • resuscitați
(să)
  • resuscitați
  • resuscitați
  • resuscitarăți
  • resuscitaserăți
  • resuscitaseți
a III-a (ei, ele)
  • resusci
(să)
  • resuscite
  • resuscitau
  • resuscita
  • resuscitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resuscitare, resuscitărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Psihofiziologia ne arată că e perfect cu putință această înviere a unei paralitice... știința ne zice dar că e perfect posibilă această resuscitare prin voință. GHEREA, ST. CR. I 254. DLRLC
etimologie:
  • vezi resuscita DEX '09 DEX '98 DN

resuscita, resuscitezverb

  • 1. medicină A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A suscita din nou. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.