REPRIZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive ale unei activități (în special ale unui meci de fotbal, handbal, hochei etc.). 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Creștere a turației unui motor printr-o accelerare bruscă, pentru a învinge o rezistență exterioară de moment. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor margini rotunjite etc. – Din fr. reprise.

repriză sf [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 126 / V: (reg) ~pizie / Pl: ~ze / E: fr reprise] 1 Fiecare dintre părțile sau etapele succesive în care se împarte desfășurarea unei activități (în special a unei competiții sportive). 2 (Îlav) În ~ze Pe rând Si: în etape. 3 Durată a unei faze dintr-o operație tehnică. 4 Creștere a turației unui motor în scopul învingerii unei rezistențe exterioare momentane. 5 (Muz) Reexpoziție. 6 (Reg; îf repizie) Grup, echipă de schimb.

REPRIZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care împarte în părți egale durata totală a unei întreceri sportive, între care se interpun pauze variabile după natura jocului. 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turația joasă la unul cu turația înaltă, printr-o accelerare bruscă. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

REPRIZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre părțile sau etapele succesive în care se împarte desfășurarea unei activități (în special a unei competiții sportive). Prima repriză a meciului. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rînd, în etape. A vorbit în reprize. 2. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turație joasă la un regim cu turație înaltă, printr-o accelerare bruscă. 3. Reluare a unei operații tehnice întrerupte. 4. Durată a unei faze dintr-o operație tehnică.

REPRIZĂ s.f. 1. Partidă formată dintr-un anumit număr de puncte. ♦ Fiecare dintre fazele diferite ale unei întreceri sportive. ♦ Grup de călăreți care își dresează caii sub comandă în același timp. 2. Manevră prin care se imprimă unui motor o accelerație bruscă. 3. Reluarea unei operații tehnice întrerupte. 4. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă; reexpoziție. [< fr. reprise].

REPRIZĂ s. f. 1. partidă formată dintr-un anumit număr de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei întreceri sportive. ◊ grup de călăreți care își dresează caii sub comandă în același timp. 2. accelerare a turației unui motor în scopul obținerii unei creșteri de putere într-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operații tehnice întrerupte. 4. secțiune a unei forme muzicale (sonată, fugă etc.), în care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)

REPRIZĂ ~e f. 1) Fiecare dintre etapele succesive ale unei competiții sportive, organizate după anumite reguli; rundă. 2) Fază în desfășurarea unui proces, a unei acțiuni stadiale; rundă. 3) Reîncepere a unor operații tehnice întrerupte. 4) Reluare a unui cuvânt sau a unui gând în propoziție. /<fr. reprise

repriză f. 1. reluarea unei piese teatrale; 2. Muz. partea unei arii ce trebuie executată de două ori: repriză de fluier AL. (= fr. reprise).

*repríză f., pl. e (fr. reprise. V. priză). Reluarea unuĭ lucru lăsat orĭ întrerupt: lucru făcut în treĭ reprize. O parte dintr’un asalt de scrimă: fu rănit de la prima repriză. O parte oare-care dintr’un număr maĭ mare de oamenĭ: soldațiĭ aŭ călărie în manej împărțițĭ în patru reprize. Muz. Parte care trebuĭe să fie cîntată de doŭă orĭ, deși e scrisă o dată.

repizie sf vz repriză

repriză (desp. re-pri-) s. f., g.-d. art. reprizei; pl. reprize

repriză (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprizei; pl. reprize

repriză s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. reprizei; pl. reprize

REPRIZĂ s. 1. (SPORT) (astăzi rar) mitan. (~ la un meci de fotbal.) 2. v. rundă. 3. v. reexpoziție.

REPRIZĂ s. 1. (SPORT) (rar) mitan. (~ la un meci de fotbal.) 2. (SPORT) rund. (~ la un meci de box.) 3. (MUZ.) reexpoziție.

repriză (it. reprise; fr., engl. reprise; germ. Reprise, Wiederkehr, Wierderaufnahme), secțiune a unei forme* muzicale în care se re-expune un material tematic prezent anterior: 1. Cea de-a treia secțiune a formei de sonată* și de rondo*, în care sunt reluate ideile muzicale din expoziție (1). În principiu, structura r. este analoagă celei a expoziției cu deosebirea fundamentală a prezentării temei* a doua în tonalitatea (2) lucrării. Finalul formei de sonată îl poate constitui o coda* sau o dezvoltare terminală urmată de un grup cadențial. R. redusă sau concentrată comportă fie contragerea temelor (Beethoven, Sonata pentru pian op. 2 nr. 2), fie suprimarea uneia dintre ele (Haydn, Sonata pentru pian în mi bemol major nr. 3; Chopin, Sonata pentru pian în si bemol minor). R. recurentă* sau inversată prezintă particularitatea reluării temei secunde înaintea prime teme (Mozart, Sonata pentru pian în re major, K. V 331 și Sonata pentru pian și vioară nr. 3 – partea a III-a). Falsa r. este expunerea temei I (integral sau parțial) într-o altă tonalitate decât cea inițială, urmată de r. reală (Beethoven, Sonata pentru pian op. 10 nr. 2). În mod greșit identificată cu reexpoziția* 2. Secțiune finală a formei de fugă*, în care se reafirmă tonalitatea inițială; r. poate fi tonală și tematică sau numai tonală. 3. Secțiune concluzivă în forma bipartită cu mică r. – AB – realizată prin reluarea unei fraze* (perioade*) din A, cu rol cadențial (v. cadență (1)). V. lied.