reparare sf [At: (a. 1855) URICARIUL, IV, 430/3 / V: (reg) răpăr~, reper~ / Pl: ~rări / E: repara] 1 (D. obiecte, mecanisme etc. uzate, stricate) Repunere în stare de funcționare Si: refacere, (pop) dres¹ (1), (pfm) dregere (10), (rar) reparat¹ (1), răpăluire, răpăluit¹. 2 Îndreptare. 3 Compensare (1). 4 (Jur) Despăgubire (1).

REPARARE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei.

REPARARE s.f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat, reparație. [< repara].

REPARA, repar, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.) – Din fr. réparer, lat. reparare.

răpăra v vz repara

răpărare sf vz reparare

repara vt [At: CALENDARIU (1794), 30/12 / V: (reg) răpăra, ~păra, (pop) ~pera / Pzi: repar, (reg) ~rez / E: fr réparer] 1 (C. i. obiecte, bunuri materiale etc. uzate, stricate) A repune în stare de funcționare Si: a drege (13), a reface, (pfm) a meșteri, a meșterui, (reg) a răpălui, recondiționa, a renova. 2 A îndrepta. 3 A compensa (1). 4 (Jur) A acoperi o pagubă Si: a despăgubi.

repăra v vz repara

repera¹ v vz repara

reperare² sf vz reparare

REPARA, repar, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.) – Din fr. réparer, lat. reparare.

REPARA, repar, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte stricate, uzate) A face propriu pentru folosire, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; a drege. Să sperăm că va funcționa [telefonul]. Mai ales că l-ai reparat. SEBASTIAN, T. 73. I se huruie casa, iar de reparat nu și-o poate. RETEGANUL, P. IV 54. ♦ A cîrpi. Uneori se-ncuia în odaie și-și repara-n ascuns hainele. VLAHUȚĂ, O. AL. II 82. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. Dar imediat... se grăbi să repare impresia rea ce-o făcuse amîndurora. VLAHUȚĂ, O. A. 40. Sper că-n interesul d-tale chiar, te vei grăbi să repari scăparea din vedere. CARAGIALE, O. VII 221. ♦ A înlocui, a compensa. Lipsa de putere și voință omul caută s-o repare creîndu-și în cer o făptură puternică cu o voință absolută. GHEREA, ST. CR. II 314. ◊ Refl. pas. Mi-i timpul scurt și orișice zăbavă E-o pierdere ce nu se mai repară. BENIUC, V. 17. ♦ (Jur.) A plăti. Instanța poate obliga pe condamnat să repare daunele fixate de justiție.

REPARA vb. I. tr. 1. A îndrepta stricăciunile, a reface în stare bună de funcționare, a readuce (un obiect) în bună stare, după ce fusese stricat; a drege. 2. (Fig.) A îndrepta, a corecta. ♦ A compensa. 3. (Jur.) A plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). [P.i. repar. / < fr. réparer, cf. lat. reparare].

REPARA vb. tr. 1. a îndrepta defectele unui lucru, ale unei piese, a repune în stare bună, de funcționare; a drege. 2. (fig.) a îndrepta, a corecta. ◊ a compensa. 3. (jur.) a plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). (< fr. réparer, lat. reparare)

A REPARA repar tranz. 1) (obiecte defectate) A repune în funcțiune; a drege; a tocmi. 2) fig. A modifica în bine; a îndrepta; a corecta; a corija. ~ o pierdere. 3) (daune, pagube) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa. /<fr. réparer, lat. reparare

reparà v. 1. a drege: a repara o casă; 2. fig. a face să se uite, a șterge (în sens moral): a repara o greșală.

*repár, a -á v. tr. (lat. réparo, -áre; fr. réparer. V. parez, a-păr). Dreg, fac la loc cum era: a repara o casă, o haĭnă, o stricăcĭune. Restaurez, restabilesc: a-țĭ repara puterile. Îndrept, corijez: a repara o greșală. Daŭ satisfacțiune: a repara o ofensă.

reparare s. f., g.-d. art. reparării; pl. reparări

reparare s. f., g.-d. art. reparării; pl. reparări

reparare s. f., g.-d. art. reparării; pl. reparări

repara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. repar, 3 repară; conj. prez. 1 sg. să repar, 3 să repare

repara (a ~) vb., ind. prez. 3 repară

repara vb., ind. prez. 1 sg. repar, 3 sg. și pl. repară

REPARARE s. v. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare.

REPARARE s. 1. v. depanare. 2. v. reparație.

REPARARE s. 1. (TEHN.) depanare, depanație, reparat, reparație, (pop.) dregere. (~ unui televizor.) 2. refacere, reparat, reparație, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.)

reparare s. v. CORECTARE. CORIJARE. ÎMBUNĂTĂȚIRE. ÎNDREPTARE. RECTIFICARE. REMEDIERE. RETUȘ. RETUȘARE.

REPARA vb. v. corecta, corija, îmbunătăți, îndrepta, rectifica, retușa.

REPARA vb. 1. (pop.) a drege, (înv. și reg.) a tocmi, (prin Ban. și Transilv.) a tărtăzi. (A ~ un obiect stricat.) 2. v. depana. 3. v. regla. 4. v. drege. 5. a reface, (pop.) a drege, a meșteri, a meșterui, (înv. și reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.)

repara vb. v. CORECTA. CORIJA. ÎMBUNĂTĂȚI. ÎNDREPTA. RECTIFICA. RETUȘA.

REPARA vb. 1. (pop.) a drege, (înv. și reg.) a tocmi, (prin Ban. și Transilv.) a tărtăzi. (A ~ un obiect stricat.) 2. (TEHN.) a depana, (pop.) a drege. (A ~ un vehicul, un televizor.) 3. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a regla, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 4. a cîrpi, a drege. (A ~ un obiect spart.) 5. a reface, (pop.) a drege, a meșteri, a meșterui, (înv. și reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.)

A repara ≠ a defecta, a strica