regulare sf [At: CR (1832), 94²/32 / Pl: ~lări / E: regula] 1-3 Reglementare (1-3). 4 (Înv) Hotărâre. 5 (Ccr) Act care conține o regulare (4). 6 (Mil; rar) Reglare a tirului unei arme de foc.

REGULARE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula; punere în ordine, aranjare, ordonare. A urmat pînă la regularea pensiei ce făcuse Poarta lui Eliad și Tell. GHICA, A. 722.

REGULARE s.f. Acțiunea de a regula; punere în ordine, aranjare. [< regula].

răgula v vz regula

regula vt [At: LB / V: răg~ / Pzi: ~lez / E: lat, it regulare] 1 (Asr) A pune în ordine. 2 A organiza. 3 A face să funcționeze regulat (un mecanism, un aparat etc.) Si: a regla (1). 4 A potrivi. 5 (Mil) A regla tirul unei arme de foc. 6 (Fig; fam) A pune pe cineva la punct. 7 (Pex) A bate pe cineva. 8 (Arg) A avea relații sexuale.

regular, ~ă [At: DRLU / V: ~Ier / Pl: ~i, ~e / E: lat regularis, -e, regularius] 1 a (înv) Regulat (1). 2-3 a, av (Care se face) după regulament (1). 4-5 a, av Cu regularitate. 6 a (D. trupe) Regulat (14). 7 a (înv; d. preoți) Care este supus regulilor unui ordin călugăresc. 8 a (Înv; d. preoți) Care ține de o mănăstire.

reguler, ~ă a vz regular

REGULA, regulez, vb. I. Tranz. A pune în ordine, a aranja, a rîndui (ceva). Bine, om regula socotelile mai pe urmă. ALECSANDRI, T. I 405. Regulă finanțele țării sleite de domnii fanarioți. FILIMON, C. 197. ◊ Refl. pas. Vino, dragă, la mine acasă... asemenea lucruri nu se regulează în mijlocul drumului. HOGAȘ, DR. II 155. ♦ A regla, a potrivi. O baterie regulează tirul. C. PETRESCU, Î. II 14. ♦ A pune la punct un mecanism, un ceasornic etc., a face să funcționeze regulat. Cinci ceasornici de părete... Leandru are întru a sa casă; Toată ziua el nu face decît tot le regulează înapoi sau înainte, le întoarce și le-așază. NEGRUZZI, S. II 306. ♦ Fig. (Familiar) A aranja pe cineva; a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere, a pune la punct pe cineva. Pe acest de la margine l-am regulat, ia să-l judec și pe celălalt... și începe a bate iar. ȘEZ. I 264.

REGULAR, -Ă, regulari, -e, adj. (Învechit) Regulat, după regulament, după regulă. Vînzarea făcută nu este nici regulară, nici conform cu legea. I. IONESCU, P. 258. ♦ (Adverbial) Cu regularitate, punctual. Regular orele vieții bateți ca un cronometru. MACEDONSKI, O. I 95.

REGULA vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orîndui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].

A REGULA ~ez tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it. regulare

regulà v. 1. a supune unor regule: a-și regula vieața; 2. a pune în ordine: a-și regula hârtiile; 3. a hotărî dinainte: a regula ordinea unei ceremonii; 4. a pune capăt: a regula abuzuri, un diferend; 5. a face să umble regulat: a regula o mașină, o pendulă; 6. a plăti un cont; 7. fig. fam. a pune la locul său, a da pedeapsa meritată: îl voiu regula eu.

*regulár, -ă adj. (lat. regularis; fr. regulier, it. regolare). Conform regulelor, sistematic: mișcare regulară. Proporționat, simetric, armonios: față, casă regulară. Exact, punctual, ordonat, liniștit: om regular, vĭață regulară. Geom. Figură regulară, compusă numaĭ din laturĭ și unghĭurĭ egale. Gram. Verbe saŭ substantive regulare, acelea care urmează regulele generale ale conjugărilor saŭ declinărilor. Cleru regular (catolic), ordinele religioase supuse uneĭ regule. (Opusu luĭ e secular). Adv. În mod regular: vulpea fura regular cîte o găină. – Maĭ des, dar fals regulat, că se zice regularitate, nu -titate!

*reguléz v. tr. (mlat. régulo, -áre; fr. régler, it. regolare). Pun în regulă, pun în ordine, rînduĭesc, hotărăsc locu saŭ mersu, fac să stea bine saŭ să umble bine: a-țĭ regula vĭața, hîrtiile, socotelile, o ceremonie, o mașină, un ceasornic. Pun capăt, fac să înceteze: a regula un diferend, o datorie. Fam. Pedepsesc cum se cuvine, pun la locu luĭ, învăț minte: l-am regulat și pe acest obraznic! corectat(ă)

regulare s. f., g.-d. art. regulării; pl. regulări

regulare s. f., g.-d. art. regulării; pl. regulări

regulare s. f., g.-d. art. regulării; pl. regulări

regula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regulez, 3 regulează; conj. prez. 1 sg. să regulez, 3 să reguleze

regular adj. m., pl. regulari; f. regulară, pl. regulare

regula (a ~) vb., ind. prez. 3 regulează

regular adj. m., pl. regulari; f. regulară, pl. regulare

regula vb., ind. prez. 1 sg. regulez, 3 sg. și pl. regulează

regular adj. m., pl. regulari; f. sg. regulară, pl. regulare

REGULARE s. 1. sistematizare. (ă unui cartier de locuințe.) 2. corectare, regularizare, sistematizare. (ă cursului unei ape.)

REGULARE s. v. aranjare, orânduire, reglementare, stabilire.

regulare s. v. ARANJARE. ORÎNDUIRE. REGLEMENTARE. STABILIRE.

REGULARE s. sistematizare. (~ unui cartier de locuințe.)

HEXAEDRU REGULAT s. v. cub.

REGULA vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.

REGULA vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.

REGULAR adj. v. reglementar, regulamentar, regulat.

REGULA vb. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.)

regula vb. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STABILI.

regular adj. v. REGLEMENTAR. REGULAMENTAR. REGULAT.

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.

a regula la creieri expr. v. a regula cu sula îndoită

regula, regulez (obs.) I. v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual. II. v. r. a avea / a întreține relații sexuale (cu cineva).