REGALĂ², regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

regală² sf [At: DEX / Pl: ~le / E: fr régale] 1 Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mult mai mic decât aceasta. 2 Unul dintre registrele orgii.

regală¹ sf [At: OȚETEA, T. V. 44 / E: fr régale] (Rar) Drept considerat ca inerent monarhiei.

REGALĂ², regale, s. f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

REGALĂ, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decît țapul; cantitatea de bere din acest pahar. Perechi de crenvurști cu hrean... regale și ridichi negre cu pîine. C. PETRESCU, C. V. 48.

REGALĂ¹ s.f. (Liv.) Drept considerat ca inerent monarhiei. [< fr. régale].

REGALĂ² s.f. Instrument de suflat asemănător orgii, dar mai mic decît aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. [< fr. régale].

REGALĂ s. f. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă. ◊ unul dintre registrele orgii. (< it. regale. fr. régale)

REGALĂ¹ ~e f. 1) Instrument muzical pneumatic, asemănător cu orga, dar de dimensiuni mai mici. 2) Unul dintre registrele orgii. /<fr. régale

REGALĂ² ~e f. înv. 1) Pahar înalt (cu capacitatea de 0,25 litri) din care se bea bere. 2) Conținutul unui asemenea pahar. /Din regal

regală f. 1. pahar de bere (¼ dintr’un litru); 2. pl. țigări sau țigarete de calitate superioară.

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

regal³, ~ă [At: CR (1832), 243¹/31 / V: (înv) rig~, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr régale, lat regalis, -e, it regale cf rigă] 1 a Care aparține unui rege¹ (1) Si: regesc (1), (iuz) regiu² (1). 2 a Privitor la rege¹ (1) Si: regesc (2), (iuz) regiu² (2). 3 a Caracteristic unui rege¹ (1). 4 a Care are calitatea de rege¹ (1). 5 a Demn de un rege¹ (1) Si: regesc (7). 6 a Ca al unui rege¹ (1). 7 a Maiestuos. 8 a (Îs) Apă ~ă Amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. 9 sf (Iuz) Pahar de bere mai mic decât țapul. 10 sf (Iuz) Cantitatea de bere dintr-un regal³ (9).

regala [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: fr régaler] 1-2 vtr (Rar) A (se) ospăta bine. 3 vt (Fig) A încânta.

regale a vz regal³

rigal, ~ă a vz regal³

REGAL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.

REGAL³, -Ă, regali, -e, adj. De rege, al regelui, referitor la rege; regesc. Cele două portrete regale priveau plictisite. C. PETRESCU, Î. II 209. Părăzi, decor de teatru, luminații, Tot ce pe vulg și pe copii înșală, Aceasta-i toată slava ta regală. VLAHUȚĂ, O. A. 38. ◊ Apă regală v. apă (II 1). Comisar regal v. comisar. ♦ (Poetic) Maiestos, măreț, mîndru. El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal. EMINESCU, O. I 35.

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. (Învechit) A oferi (cuiva) un ospăț bogat, a ospăta pe cineva bine.

REGAL, -Ă adj. De rege; al regelui; regesc. ♦ (Poet.) Maiestuos, măreț. [< fr. régal, it. regale, lat. regalis].

REGALA vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].

REGAL³, -Ă adj. 1. de rege; regesc. 2. demn de un rege, maiestuos. (< fr. régal, lat. regalis, it. regale)

REGALA vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)

REGAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de regi; propriu regilor. Palat ~. 2) fig. Care se impune prin măreție; cu aspect grandios și impunător. 3): Apă ~ă amestec de acid azotic și acid clorhidric care se folosește la dizolvarea unor metale. /<fr. régal[e], it. regale, lat. regalis

A REGALA ~ez tranz. livr. A trata din abundență cu mâncăruri și băuturi alese. /<fr. régaler

Alba (Inferioară) f. numită de Unguri Alsó-Fehér, județ în Transilvania, 195.000 loc., cu cap. Aiud. ║ (Regală), comitat și cetate în Ungaria, vechiu oraș industrial și comercial: 28.000 loc.; odinioară (1027-1380) rezidența regilor maghiari.

regal a. regesc: palida ’nțelepciune cu zâmbirea ei regală EM.

regalà v. fig. a desfăta: ne-a regalat cu un concert.

*regál, -ă adj. (lat. regalis; it. reale, fr. royal). Regesc, de rege, al regeluĭ: palatu regal. Care e iscălit de rege: decret regal. Demn de un rege, ca de rege: magnificență regală. Al regatuluĭ al statuluĭ (odinioară în Prusia, Bavaria, Saxonia, Ungaria, ĭar azĭ în Italia): biblioteca regală. Alteță regală, titlu dat principeluĭ care e destinat să moștenească corona regală. Tigru regal saŭ achilă regală, de specia cea maĭ mare. Apă regală, un amestec de acid azotic și cloridric, care disolvă auru și platina (considerate ca regĭ aĭ metalelor). S. f., pl. e. Un pahar de bere mic (200-250 de grame): a bea o regală. Un fel de țigară mică: a fuma o regală. Adv. Ca un rege: a plăti regal.

*regaléz v. tr. (fr. régaler, d. régal, mare ospăț, care vine d. it. regálo, cu verbu regalare, probabil rudă cu gala, gală). Rar. Ospătez bine: ne-a regalat cu toate bunătățile. Fig. Desfătez: ne-a regalat cu un concert.

regală (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

regală (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

regală (pahar de bere, instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

regal² (dulăpior) s. n., pl. regale

regal¹ adj. m., pl. regali; f. regală, pl. regale

regala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regalez, 3 regalează; conj. prez. 1 sg. să regalez, 3 să regaleze

apă regală s. f. + adj.

regal¹ adj. m., pl. regali; f. regală, pl. regale

regala (a ~) vb., ind. prez. 3 regalează

regal adj. m., pl. regali; f. sg. regală, pl. regale

regala vb., ind. prez. 1 sg. regalez, 3 sg. și pl. regalează

REGAL adj. regesc.

REGAL adj. regesc, (înv. și pop.) crăiesc, (înv.) regiu. (Coroană ~.)

REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, publicație lunară cu caracter cultural, literar și artistic, apărută la București (1 ian. 1934-31 dec. 1947), având succesiv ca redactori-șefi pe Paul Zarifopol, Camil Petrescu și D. Caracostea. Începând cu 1 sept. 1945 a apărut o nouă serie, avându-l director pe Al. Rosetti. Au colaborat A. Maniu, T. Arghezi, I. Pillat, G. Lesnea, Camil Petrescu, E. Jebeleanu, Magda Isanoș, G. Dumitrescu, Al. Philippide, M.R. Paraschivescu, G. Mihăescu, V. Eftimiu, G. Bogza, S. Cioculescu, V. Streinu, M. Eliade, T. Vianu, Al. Dima, P. Comarnescu, G. Oprescu, E. Lovinescu ș.a.