recrudescență sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: fr recrudescence] 1 (Med) Revenire, într-o formă mai acută, a unei boli sau a unei epidemii. 2 (Fig) Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc.

RECRUDESCENȚĂ, recrudescențe, s. f. Izbucnire din nou, revenire, într-o formă mai acută, a unei boli sau a unei epidemii; înrăutățire, înrăire. ♦ Fig. Creștere, reluare într-un ritm viu, accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. Șomajul propriu-zis nu cunoaște... recrudescența din alte țări. BOGZA, A. Î. 568.

RECRUDESCENȚĂ s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări].

RECRUDESCENȚĂ s. f. revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare. ◊ (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc. (< fr. recrudescence)

RECRUDESCENȚĂ ~e f. 1) Reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută. 2) Înviorare a unei activități după o perioadă de stagnare. /<fr. recrudescence

*recrudescénță f., pl. e (d. lat. recrudéscere, a deveni maĭ crud, maĭ violent; fr. recrudescence). Înrăutățirea uneĭ boale saŭ suferințe care încetase puțin: ĭarna aduce o recrudescență a mizeriiĭ.

recrudescență (desp. re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescenței; pl. recrudescențe

recrudescență (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescenței; pl. recrudescențe

recrudescență s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrudescenței; pl. recrudescențe

RECRUDESCENȚĂ s. v. agravare, înrăutățire.

recrudescență s. v. AGRAVARE. ÎNRĂUTĂȚIRE.