2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECITI, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).
reciti vt [At: HELIADE, D. J. 100/27 / V: (înv) ~ceti / Pzi: ~tesc / E: re1- + citi] 1-5 (Adesea îcr „a citi”) A citi (2-3, 7-9) din nou același text.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECITI, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Re1- + citi (după fr. relire).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECITI, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou. Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite și recitea, suspinînd, scrisorile lui Constantin. GALACTION, O. I 133. Scrisorile ei sînt minunate și cu multă plăcere le citesc și recitesc. CARAGIALE, O. VII 444. ◊ (Poetic) Nu mai am decît un vis... Orișiunde-l port cu mine, și c-o dulce voluptate Mintea mea îl recitește pe cînd inima mea bate. MACEDONSKI, O. I 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RECITI ~esc tranz. A citi din nou. /re- + a citi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recitì v. a citi din nou.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECITA, recit, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECITA, recit, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
receti v vz reciti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
recita vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: recit, ~tez / E: fr réciter] 1 A spune cu voce tare un text (în versuri), marcând prin intonație sensul și accentul cuvintelor Si: a declama (2), (îvr) a recitălui (1). 2 A spune cu voce tare din memorie un text (în versuri) Si: (îvr) a recitălui (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECITA, recit, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text în versuri; a declama. Radu cînta din gură, recita frumos poezii frumoase, spunea anecdote. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Marioara, în acest amestec, trecînd pe lîngă mine, îmi recită o strofă. BOLINTINEANU, O. 318. Cîteodată... începea a-mi recita niscai versuri de a lui, pre care mi le traducea. NEGRUZZI, S. I 219. ◊ (Complementul indică pe autorul textului) L-au iubit și l-au recitat cu entuziasm. SADOVEANU, E. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECITA vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recit, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECITA vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RECITA recit tranz. (texte) A spune pe de rost, expresiv și cu intonația cerută; a declama. ~ o poezie. /<fr. réciter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recità v. a spune cu glas tare ceva învățat pe dinafară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recetésc, V. recitesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recít și -éz, a -á v. tr. (lat. récito, -áre. V. citez). Spun pe de rost în fața lumiiĭ, maĭ ales poeziĭ: eleviĭ aŭ recitat poeziĭ. Muz. Execut un recitativ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recitésc (vest) și recetésc (est) v. tr. Citesc ĭar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reciti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recitesc, 3 sg. recitește, imperf. 1 reciteam; conj. prez. 1 sg. să recitesc, 3 să recitească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reciti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recitesc, imperf. 3 sg. recitea; conj. prez. 3 să recitească corectat(ă)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reciti vb. citi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recit, 2 sg. reciți, 3 recită; conj. prez. 1 sg. să recit, 3 să recite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recita (a ~) vb., ind. prez. 3 recită
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recita vb., ind. prez. 1 sg. recit, 3 sg. și pl. recită; conj. prez. 3 sg. și pl. recite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recit, -tat prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECITI vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECITI vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECITA vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A ~ o poezie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECITA vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvînta. (A ~ o poezie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
reciti, recitescverb
- 1. A citi din nou același text. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prociti
- Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite și recitea, suspinînd, scrisorile lui Constantin. GALACTION, O. I 133. DLRLC
- Scrisorile ei sînt minunate și cu multă plăcere le citesc și recitesc. CARAGIALE, O. VII 444. DLRLC
- Nu mai am decît un vis... Orișiunde-l port cu mine, și c-o dulce voluptate Mintea mea îl recitește pe cînd inima mea bate. MACEDONSKI, O. I 127. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix re- + citi. DEX '09
- relire DEX '09 DEX '98
recita, recitverb
- 1. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: declama
- Radu cînta din gură, recita frumos poezii frumoase, spunea anecdote. VLAHUȚĂ, O. A. 112. DLRLC
- Marioara, în acest amestec, trecînd pe lîngă mine, îmi recită o strofă. BOLINTINEANU, O. 318. DLRLC
- Cîteodată... începea a-mi recita niscai versuri de a lui, pre care mi le traducea. NEGRUZZI, S. I 219. DLRLC
- L-au iubit și l-au recitat cu entuziasm. SADOVEANU, E. 84. DLRLC
-
etimologie:
- réciter DEX '09 DEX '98 DN