12 definiții pentru recitator
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECITATOR, -OARE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.
RECITATOR, -OARE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recitator, ~oare smf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: fr recitateur] 1 Persoană care recită (1). 2 (Muz) Persoană care execută recitative Si: recitant (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECITATOR, -OARE s.m. și f. Cel care recită. [Cf. fr. récitateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECITATOR, -OARE s. m. f. cel care recită. (< fr. récitateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECITATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care recită ceva. /<fr. récitateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recitator m. cel ce recitează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recitator s. m., pl. recitatori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recitator s. m., pl. recitatori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recitator s. m., pl. recitatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECITATOR s. declamator. (Un bun ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECITATOR s. declamator. (Un bun ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
recitator, interpret al secțiunilor declamate ale unei lucrări vocale sau vocal-instrumentale. Inițial desemna cântărețul căruia îi era rezervată partea narativă a textului în drama liturgică*, sens extins și asupra „povestitorului” (în pasiune*, evanghelistul) cantatei* și oratoriului*. În sec. 17-18, r. era numit solistul* unui ansamblu coral (v. cor). În muzica simf. și vocal-simf. a sec. 20, r. intervine în lucrare printr-o parte exclusiv declamată (în versuri sau proză).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
recitator, recitatorisubstantiv masculin recitatoare, recitatoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care recită. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: declamator
etimologie:
- récitateur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.