RECEPȚIONER, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

recepționer, ~ă smf [At: NOM. PROF. 4 / V: ~nar / Pl: ~i, ~e / E: recepționa + -ar, cf fr réceptionnaire] 1 Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. 2 (Spc) Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate prin (poștă) Si: (rar) recepționist. 3 (Spc) Persoană care lucrează la serviciul de recepție (6) al unui hotel.

RECEPȚIONER, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f. Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc.. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

RECEPȚIONER s.m. și f. 1. Persoană împuternicită să efectueze o recepție (1). 2. Persoană însărcinată cu primirea voiajorilor într-un hotel; recepționist. [Var. recepționar s.m.f. / cf. fr. réceptionnaire].

RECEPȚIONER, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit să efectueze o recepție (1). 2. funcționar însărcinat cu primirea voiajorilor într-un hotel. (< fr. réceptionnaire)

RECEPȚIONER ~i m. Persoană împuternicită să recepționeze ceva (materiale, poștă etc.). /<fr. réceptionnaire

recepționar, ~ă smf vz recepționer

RECEPȚIONAR, -Ă s.m. și f. v. recepționer.

recepționer (desp. -ți-o-) s. m., pl. recepționeri

recepționer (-ți-o-) s. m., pl. recepționeri

recepționer s. m. (sil. -ți-o-), pl. recepționeri

RECEPȚIONER personal navigant calificat care prelungește certificatul de navigabilitate al unei aeronave, în urma testării acesteia.

recepționer, recepționeri s. m. homosexual pasiv.