opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RATIFICAT, -Ă, ratificați, -te, adj. Care a fost aprobat, supus operației de ratificare. – V. ratifica.

RATIFICAT, -Ă, ratificați, -te, adj. Care a fost aprobat, supus operației de ratificare. – V. ratifica.

ratificat, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ați, ~e / E: ratifica] (D. un act, un tratat, o lege) Care este confirmat în formă autentică.

RATIFICA, ratific, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.

RATIFICA, ratific, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.

ratifica vt [At: CALENDARIU (1794), 30/29 / Pzi: ratific / E: fr ratifier, lat ratificare] 1 A confirma în formă autentică un act, un tratat, o lege etc. pentru a le face să aibă deplină valabilitate. 2 (D. un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.

RATIFICA, ratific, vb. I. Tranz. A confirma în formă autentică un act, un tratat, o convenție, o lege, pentru a le face să aibă deplină valabilitate. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne... ratifică și denunță tratatele internaționale ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 23. Majoritățile... au votat ratificarea convențiunii. ODOBESCU, S. III 425. Divanul, sub îndemnul ambasadorului, primește și ratifică tratatul. ALECSANDRI, S. 100.

RATIFICA vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratific, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].

RATIFICA vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)

A RATIFICA ratific tranz. (tratate, convenții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratificare, fr. ratifier

ratificà v. a confirma ceeace s’a făcut sau promis.

*ratífic, a -á v. tr. (mlat. rati-fico, -ficáre, d. ratum, confirmat, și fácere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ceĭa ce s’a făcut orĭ s’a promis.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ratifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ratific, 2 sg. ratifici, 3 ratifică; conj. prez. 1 sg. să ratific, 3 să ratifice

ratifica (a ~) vb., ind. prez. 3 ratifică

ratifica vb., ind. prez. 1 sg. ratific, 3 sg. și pl. ratifică

ratifica (ind. prez. 3 sg. și pl. ratifică)

ratific.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RATIFICAT adj. confirmat.

RATIFICAT adj. (JUR.) confirmat, consacrat, consfințit, întărit, sancționat, validat. (Măsură, lege ~.)

RATIFICA vb. v. confirma.

RATIFICA vb. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinți, a întări, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.)

Intrare: ratificat
ratificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ratificat
  • ratificatul
  • ratificatu‑
  • ratificată
  • ratificata
plural
  • ratificați
  • ratificații
  • ratificate
  • ratificatele
genitiv-dativ singular
  • ratificat
  • ratificatului
  • ratificate
  • ratificatei
plural
  • ratificați
  • ratificaților
  • ratificate
  • ratificatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ratifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ratifica
  • ratificare
  • ratificat
  • ratificatu‑
  • ratificând
  • ratificându‑
 singular plural
  • ratifică
  • ratificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ratific
 (să)
  • ratific
  • ratificam
  • ratificai
  • ratificasem
a II-a (tu)
  • ratifici
 (să)
  • ratifici
  • ratificai
  • ratificași
  • ratificaseși
a III-a (el, ea)
  • ratifică
 (să)
  • ratifice
  • ratifica
  • ratifică
  • ratificase
plural I (noi)
  • ratificăm
 (să)
  • ratificăm
  • ratificam
  • ratificarăm
  • ratificaserăm
  • ratificasem
a II-a (voi)
  • ratificați
 (să)
  • ratificați
  • ratificați
  • ratificarăți
  • ratificaserăți
  • ratificaseți
a III-a (ei, ele)
  • ratifică
 (să)
  • ratifice
  • ratificau
  • ratificară
  • ratificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ratificat, ratificatăadjectiv

  • 1. Care a fost aprobat, supus operației de ratificare. DEX '09 DEX '98
    sinonime: confirmat
etimologie:
  • vezi ratifica DEX '98 DEX '09

ratifica, ratificverb

  • 1. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne... ratifică și denunță tratatele internaționale ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 23. DLRLC
    • format_quote Majoritățile... au votat ratificarea convențiunii. ODOBESCU, S. III 425. DLRLC
    • format_quote Divanul, sub îndemnul ambasadorului, primește și ratifică tratatul. ALECSANDRI, S. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.