RADIORECEPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a undelor radio, folosită în telecomunicații. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + recepție.

radiorecepție sf [At: MDT / Pl: ~ii / E: radio¹- + recepție] Captare a undelor radioelectrice utilizate pentru radiocomunicații și punere în evidență a mesajului transmis.

RADIORECEPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a unei radioemisiuni, folosită în telecomunicații. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + recepție.

RADIORECEPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a unei radioemisiuni.

RADIORECEPȚIE s.f. Recepție a unei radiocomunicații. [Cf. fr. radioréception].

RADIORECEPȚIE s. f. recepție a unei radiocomunicații. (< fr. radioréception)

radiorecepție (desp. -di-o-, -ți-e) s. f., art. radiorecepția (desp. -ți-a), g.-d. art. radiorecepției; pl. radiorecepții, art. radiorecepțiile (desp. -ți-i-)

radiorecepție (-di-o-, -ți-e) s. f., art. radiorecepția (-ți-a), g.-d. art. radiorecepției; pl. radiorecepții, art. radiorecepțiile (-ți-i-)

radiorecepție s. f. (sil. -di-o-) recepție