11 definiții pentru radiculă
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADICULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.
RADICULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
radiculă sf [At: CAIET, 69r/9 / V: (îvr) radicul s / Pl: ~le / E: fr radicule, lat radicula] Parte a embrionului unei semințe, din care se dezvoltă, după germinație, rădăcina (1) plantei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADICULĂ, radicule, s. f. (Bot.) Partea embrionului din care se dezvoltă rădăcina plantulei și care apare la germinarea seminței sub formă de colț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADICULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADICULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RADICULĂ ~e f. bot. Parte a embrionului unei semințe care, după germinație, se transformă în rădăcina plantei. /<fr. radicule, lat. radicula
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*radículă f., pl. e (lat. radicula, rădăcioară. V. rîdiche). Bot. Prima rădăcină care încolțește din sămînță orĭ din sîmbure.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
radicul s vz radiculă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radiculă s. f., g.-d. art. radiculei; pl. radicule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radiculă s. f., g.-d. art. radiculei; pl. radicule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radiculă s. f., g.-d. art. radiculei; pl. radicule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
radiculă, radiculesubstantiv feminin
- 1. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- radicule DEX '09 DEX '98 DN
- radicula DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.